Care sunt de fapt adevaratele valori umane?

Mi-am propus acum multe vreme sa nu ma lamentez niciodata in blog. Dar acum, sunt intr-un moment foarte delicat. Poate ma ajutati, voi, prietenii mei, sa ma luminez. De la ce a plecat intrebarea mea... Pai intr-o oarecare discutie, mi s-a adus la cunostinta, ca oarecare persoane care nu ma cunosc, au emis o parere despre mine, cum ca nu as avea suficienta valoare pentru a fi impreuna cu o anumita persoana. Cum ar veni, sunt din alta casta, una inferioara. Nu vreau sa ma leg de oamenii aia. Parerea mea este ca sunt prosti. Adica nu poti sa judeci pe cineva dupa o singura privire intr-o poza sa zicem. Totusi, daca vezi un cersetor sau un aurolac, sau un director coborand din nu stiu ce OZN cu sofer, poti sa iti faci o idee si dintr-o singura privire. Acum intrebarea este, cam care ar trebui sa fie calitatile cuiva sa fie "popular"?
Acum ceva vreme, am ramas fara haine curate, asa ca am luat pantalonii de stofa, o camasha si un sacou. La birou am fost intrebat daca am fost la interviu... Ce nu e in regula cu oamenii astia? Alta data priveam top 100 cele mai bune firme la care sa lucrezi si pe locul 1 era o poza cu doi barbati frumosi, in costume impecabile, cu pantofii strelucind mai tare ca geamurile cladirii din fundal in care batea si soarele, diplomat, etc. Reactia unui coleg de langa mine a fost: "- Doh, la astia nu m-as duce in veci, uite cum ii imbraca!" Hey! Voi nu ati purtat uniforme? Nu aveati haine de "oras" si d-alea de casa? Ce e aiurea cu moda asta? Eu consider ok o pereche de pantofi daca sunt comfortabili, nu daca scrie Nike sau mai stiu eu ce pe ei... Pantofii de piele ce au? Ca oricum, daca mergi cu masina toata ziua, nu au cum sa te "jeneze". Mie mi se pare ca ne place sa purtam haine de sclav. Ca deh, blugii sunt facuti din bumbac. Poate i-au inventat chiar pentru munca pe plantatie, ca era mai ieftin sa faci haine cu ce produceai... Sau toti vor haine sport ca sa demonstreze ca au o viata activa, sportiva, si deci probabil sunt buni amanti? Ce sunt frustrarile astea? Oameni cu supermasini, super bani, suparati? Asta cum mai vine? Eu am o slujba decenta, merg cu metroul - ca nu inteleg de ce as face 2 ore in masina in loc de 45 de minute cu metroul. Iau taxiul, ca mai am chef sa iau o bere pana acasa, daca ies. Si totusi, sunt intrebat - tu ce masina conduci?
Eu cand iubesc, iubesc sincer si 100%, fac tot ce pot si cat stiu de bine sa exprim asta. Imi place sa fiu fidel. E aiurea sa incerci increderea cuiva. Acum pe bune. Cand esti singur, si cauti pe cineva, de obicei macar 4-5 persoane "pica" testul de compatibilitate. Vezi o puicuta in discoteca, ce te face sa crezi ca e mai ok decat ce ai acum? Si e verificat, si te accepta cu defectele pe care le ai? Poate sunt eu prea logic. Dar loialitatea mi se pare o valoare buna.
Cu banii, ca ziceam si de ei, am citit si intr-un zodiac. Nu o sa am o gramada niciodata. Nu e stilul meu. Dar o sa am suficienti. Si acum e la fel. S-ar putea sa optimizez cheltuielile in loc sa aleg sa fur.
Cu ce as putea sa o fi dat in bara? Cu frumusetea? Hmmm. Dap, aia se vede in poze. Dar totusi, nu sunt oribil. Adica din cate am invatat eu la logica, "frumos" e o notiune cu sfera variabila. Pe la mijloc, nu poti sa zici clar. E chestie de gust. Cu alte cuvinte, daca primesti un tolerabil, celalalte calitati sunt mai importante.
Prost nu accept sa fiu. Asta prin contrast. Am vazut foarte multi oameni facand greseli pe care eu nu le-am facut si am trecut printr-o scoala destul de grea, si am inteles chestii destul de complexe.
Vorbaret sunt, nu poate nimeni sa zica despre mine ca sunt un ciudat, care nu vorebeste decat pe messenger.
Sanatos iar zic ca sunt, pentru ca eu ma simt destul de bine. Mananc carne, ce-i drept, am cateva kilograme in plus, fumez... Alerg destul de putin si numai in anumite spatii (aici nu vreau sa dau detalii, dar ceva miscare fac si eu...). Deci extraordinar de sanatos nu sunt, dar nu am nici o boala grava.
Si atunci? Revine intrebarea? De ce nu sunt destul de bun? Ce sistem de valori e acum la moda ca am picat eu testul? Trebuia sa fiu mai inalt? E chiar asa de important fizicul? Ca despre cat de destept sunt, nu ai cum sa-ti dai seama din prima... Tre' sa am suflet mai mare? Ca altceva, tot asa, nu se vede. E in pantaloni... Plus ca poti sa compensezi daca e nevoie. Ce conteaza da fapt?
Sa manaci iarba si atat, sa ai masina cu pest 500 de cai putere, chiar daca o tii in garaj la un pretin, ca in fata blocului ti-o sparge careva, sa ai haine de care a auzit 95% din polulatie si mai sunt si la moda, dar fiecare vrea sa fie unic, sa ai 1:90 metrii, 80 de kg si colesterol negativ, sa fii loial si indragostit pana in maduva oaselor si sa nu iti doresti nimic pt tine, sa faci tot, doar pt ceilalti.
Sau poate oamenii sunt prosti si rai, si cu cat mai prosti, cu atat mai rai? Sunt frustrati, ca toti sunt ca ei, superficiali. Si crezand ca adevaratele valori au disparut, si nu se mai fabrica oameni d-aia..., se multumesc cu frumusete si avutie, dar sa fie cat mai ... ca sa compenseze. Eu am sa raman ca mine, si daca imi da cineva vrun sfat bun, am sa incerc sa il urmez. Va astept comentariile. Nah, ca v-am dat de citit acum. SI poate, doar poate, ma sfatuiti si voi acum.

Conventie...

Dragii mei,
am hotarat ca ar fi vremea sa facem o conventie. Am fost intrebat la un momentdat cum isi da lumea seama ca am mai scris ceva... Pai o sa am link in status. Cine nu ma are in lista de messenger, poate sa ma adauge. Nu-i nici o suparare, chiar as fi onorat - asta asa, in caz ca dati link-ul meu mai departe. Cine ma vrea-in lista sa... are comentarii. Sunt moderate, deci oricum le citesc pe toate. Ca sa arunc si o pastila, stati cu ochii pe mine, ca urmeaza ceva GRANDE!

Fumator? sau nu inca....???

Auzi idee. Un raspuns prompt la noul meu articol a fost sursa de inspiratie.... Sa facem ceva valuri cu lasatul asta de fumat. O sa imi fac si o autocritica, pe care sa o citesc atunci cand o sa am iar pofta de tigari. S-ar putea sa functioneze.
Care ar fi avantajele fumatului - pai primul, ca te ajuta sa te concentrezi. Cine nu ma crede, sa caute aici. P-orma, nu mai faci Alzhaimer. Si alte cateva boli de nervi. Daca faci exces, iti da si o stare de "high". Cum platim pentru asta? Pai cu bani in primul rand. Si o amarata de bricheta a ajuns 3 lei. Iar pachetul de tigari nu mai zic. Pe bune, de un pachet de tigari, cu putin efort, iti ajunge sa mananci o zi intreaga. Interesanta dilema cand ai de ales intre mancare si tigari. Si am ales de cateva ori tigarile... Dar sa revenim. Stare de nervi, atunci cand nu ai tigari. Parca ai fi constipat. Sau mai rau... Cred ca mai rau, ca nu am fost fata, dar am vazut manifestari de fete in cazul despre care vorbesc. Si mi s-a spus si mie ca tip. Desi mie nu mi se parea. Dar tipam... Pierdere de timp. Din inertie, chiar daca ai treaba, te gandesti ca nu ai mai fumat demult si meriti o pauza. Asta e chiar stupid. Mi se parea ca ziua trece mai repede cand fumezi. E doar o impresie. Pur si simplu petreci mai mult timp intre locul de fumat si locul de muncit, ceea e se traduce prin mai putina munca. Pentru asta nu e nevoie sa fumezi... E suficient sa te plimbi mai mult. Si daca vrei neaparat senzatii tari, poti sa faci..., ah, nu pot sa spun. Ceea ce faci mult mai prost daca fumezi. A, daca ti se intampla odata la saptamana, nu o sa simti nici o diferenta. Dar daca vrei mai des... Ai incurcat-o!!! Timpul de refacere pentru un fumator este de la o ora in sus, mergand pana la o zi intreaga. Iar daca esti un gentleman, si iti pasa si de altii (a se citi domnishoara preferata), o ora poate fi cam mult. Asta o zic din propria experienta. Rusinoase momente am trait din cauza tigarilor. Ma gandesc acum daca nu cumva si aia cu canceru` de pe pachete o fi adevarata. Astept comentarii. NEAPARAT! Si am sa va tin la curent cu evolutia!

Tacerea este de aur. Uneori. Nu prea se aplica la un blog. Am fost intrebat si chiar apostrofat ca nu mai scriu. Chestia asta in mod normal ar trebui sa ma bucure. Acum am si un gust acrisor ca a trebuit sa raspund cu un "o sa mai scriu eu...". Am fost din nou foarte ocupat facand nimic. Pentru cei ce nu stiu, mi-am schimbat locul de munca. Inainte nu prea faceam nimic. Asta a fost si un oarecare motiv. Al doilea motiv a fost ca stiam ca o sa parasesc draga noastra tarisoara. Am acasa un contract pentru Polonia. Dar nu m-a lasat inima sa plec. Fete frumoase in Romania. Una din ele mi-a atras atentia in mod special. Daca citeste acum, stie ea. Pastrez anonimatul, ca asa mi s-a cerut. Ar mai fi fost si insistentele mamei mele... Cu cateva argumente clare si imbatabile. Si pe locul 3, la egalitate de puncte cu cele doua motive deja enumerate, ar fi actualul loc de munca. Cei ce nu stiu, este locul de munca numarul 10. Si pana acum este de nota 10. M-am intors, ca sa zic asa, la ce imi place cel mai mult. Testare de soft pentru telefoane mobile. Asta este. Fiecare cu piticii lui. De pe 10 septembrie, sunt BitDefender. Lumea e cul, am p-aici prieteni din copilarie :), ca prin liceu ma consider ca eram copil. SI viata merge. Ceva probleme cu banii, ca ma stat ceva timp fara serviciu. Cativa inca ma injura :) Dar o sa imi revin si o sa va cinstesc pe fiecare. Stiti voi... Si am facut si 27 de ani intre timp. Am jucat biliard de ziua mea. Interesant. Ii multumesc mamei mele pentru sustinerea in aceste momente spartane. Am incercat sa ma las de fumat. Aproape ca am reusit. Am scazut de la un pachet pe zi, la zero, vreo 2 luni. Acum sunt undeva la 5 tigari pe zi. Sper sa imi revin la acel zero. Dar cum zicea cineva, nu fac promisiuni pe care nu sunt sigur ca o sa le tin. Cam atat. Pentru o revenire, e destul de bine. Promit povesti interesante, ca pe vremuri.

tacerea ....

Uneori e bine sa taci. Alteori e bine si atat. Cand e bine, de obicei nu simti nevoia sa te agiti. Oricum... Nici voi nu ati bagat vrun` comentariu... Dar promit solemn ca ma apuc de scris. Am avut multe revelatii in ultima mea tacere. Sa vedem ce o sa iasa...

banc propriu

Dap, dupa cum zice si titlul, am scornit si eu un banc... Conform legii lui Murphy, l-a mai inventat cineva deja, dar io nu il stiam cand l-am scornit. Deci bancul...
Vine Bula la terasa cu ochiu` vanat.
Prietenii il intreaba:
- Ce ai patit Bula?
- A, nimic grav, o alergie alimentara...
-Cum asa? ai ochiul vanat...
-Pai da, am mancat bataie...

Mici si cul`

Speech

Flash

Touch

Ganduri fara nici o legatura intre ele

* Azi am luat salariul. Exista Rai. Azi m-am simtit in Rai. Dar asta nu are nici o legatura cu salariul.

* La o masa, doua fete si un baiat. O fata ii zice celeilalte: - Ce par frumos ai! Si ii zice si lui: -Nu-i asa? El raspunde: - Nu pot sa ma decid daca frumusetea ei incepe cu parul sau se termina acolo. Probabil pentru ca imi plac la fel de mult gleznele. Nu exista nici o legatura cu fapte reale, cel mult o coincidenta

* La multi ani, Racilor. Sunteti asa de multi... Si eu habar n-aveam. Ce frumos.... As putea sa imi deschid o pescarie. Astept berile alea multe. Hai acum, cat pot sa va fac cadouri. Nu are nici o legatura cu faptul ca mi-am luat salariul.

* E deosebit de frumos sa iei apararea prietenilor tai in fata oricui zice ceva macar usor negativ despre ei. Mama stie ce zic. Straniu este ca am facut si eu ca mama. M-am luat de prieteni ai altor prieteni. Si mi s-a amintit ce senzatie aveam in trecut. Corolar: De acum inainte, prietenii prietenilor mei beneficiaza de respect dinainte de prima impresie, cel putin egal cu respectul pentru prietenul-legatura. Dificil corolarul asta. Mie mi-a luat 5 minute sa il gandesc si 10 sa il inteleg. Nu are nici o legatura cu prostia.

* Munca l-a creat pe om, dar lenea il mentine. Asta nu are nici o legatura cu nimic, dar imi foloseste din ce in ce mai des pentru a imi calma constiinta. Colegii stiu de ce :) Gata, de maine ma apuc de treaba.

* Cracovia e tot acolo, amintirile sunt inca in flacari, posibil de la artificii. Oricum, o sa va mai scriu tot ce am promis. Asta are legatura cu lenea. Dar nu are legatura cu ce fac eu noaptea intre 3 si 6.

Supermarketul din Cracovia

Inainte de focul de artificii a mai fost un moment interesant. Ca niste oameni responsabili si care se respecta, am facut calculul ca daca tot avem ustensile la dispozitie (aragaz, frigider, cutite, tigaie, detergent de vase...), sa ne facem provizii pentru un mic dejun sanatos si mai ales satios. Unde altundeva, decat la un supermarket. Aveam deja ceva bani schimbati prin buzunare, am gasit si supermarketul si am inceput sa alegem ce aveam nevoie. Prima, a fost berea, ca vorba lui, fara un sanvish, fara un ou, mai poti trai, dar fara bere, nu se poate. P-orma mi-am facut damblaua cu cola-chery. Nimic special. Baubila. Ceaiul am stat cel mai mult sa il alegem. Ca trebuia sa fie verde. Si ceai verde era doar cu 6 zloti. Si celalalte erau cam 3. Ne-am hotarat ca trebuie sa fie bun. Si ne riscam, ca vorba aceea, suntem in vacanta. (Pentru cine nu a citit inca primele parti, sa stiti ca e vorba de mine si un pretin d-al meu cu care am calatorit, ca nu ma respect chiar asa de tare sa vorbesc la plural despre mine...). Gata! Hai sa platim si sa mergem. Da` paine? A, da, parca ar fi buna si niste paine... Foarte straniu, toata painea avea acelasi pret. Dar arata foaaarte bine, si avea si gust bun. Asta cu gustul am constatat-o ceva mai tarziu... Aveam de toate. Dar parca mai vroiam. Am impartit misiunea. Eu cumpar carne, el cascaval. Cascavalul a fost bestial. Si carnea. Dar foarte putina. Ca mi s-a parut ca taie felii groase, si l-am pus pe vanzator sa se opreasca din taiat dupa 8 felii. Care nu erau groase. Erau semi-transparente chiar. Gata! Acum chiar e gata! Platim pentru a treia oara dam sa plecam. Cand observam in cosul cuiva oua. Aste nu le gasisem inca. Si dai si cauta-le. Nimic. NU erau. Ce facem? Plecam fara? Sau mergem sa intrebam unde tine magazinu` ala ascunse ouale? Hai la vanzatorul de la carne. Care stia doar poloneza. Stii sa imiti un pui? Eu m-am descurcat destul de bine. Dat frumos din coate, cotcodac-cotcodac. S-a prins omu` repede. S-a dus imediat si mi-a aratat pui congelati. Si pui proaspeti. Si piept de pui. Si pui intregi... Acum e acum. Cum imiti un ou? Ce mai, a durat vreo 3 minute. Am sesizat cu coada ochiului ca ne si privea cineva. Omul era deja rosu. A fost foarte vesel cand a inteles ce vroiam. A mers fuga-fuguta si ne-a aratat unde erau ouale. Langa legume. Chiar langa telina... NU am inteles asocierea. Nici de ce am observat eu telina. De fapt stiu de ce am observat eu telina. Dar atunci nu conta asta. Aveam oua. Am plecat fericiti, dupa ce i-am zambit a 4-a oara casierei care se obisnuise deja cu noi, si binenteles am uitat ca avem nevoie si de ulei pentru a gati. Traiasca teflonu` si skilu` lu` pretinu` asta al meu. Dar despre micul dejun, mai tarziu, acum ma duc sa produc o tigara, ca iar am ramas fara. Tre` sa cumpar vro` 3-4 pachete la salariu, sa multumesc pentru intelegere colegilor cu care am impartit cu drag tigarile lor :)

poezie in proza

Daca anumite sentimente ar putea fi scoase din noi si transformate in pietre pretioase as fi bogat. As scoate cele mai stralucitoare, fierbinti si rezistente pietre. Nu mereu. Acum. Si alte ori....

Cracovia - partea a doua

Si cartita se apropie tiptil si ma musca de fund. Atunci, improspatat si revigorat, m-am trezit si am luat lenea de misjoc si am infipt-o in pamanat pana la gat. Da, dragii mosului, asa s-a terminat povestea cu mine si lenea. De trei zile ne luptam. Ramasesem amandoi fara puteri cand a trecut cartita. Lenea i-a promis ca daca o musca de fund, nu va mai trebui sa munceasca deloc, toata viata, va sta cu burta in sus la soare. HA!! Ce fraiera e lenea asta. Nu stie ca draga de cartita sta pe sub pamant :) Eu i-am promis ca o ajut sa isi faca blog. Si ca in povestea cu Greuceanu, m-a ajutat pe mine. M-am trezit la 6 azi. Pornit pe fapte mari! Ma duc sa alerg. Da` planul initial era sa nu ma duc singur. Numai ca lenea, acum eliberata din lupta cu mine, s-a aciuat prin patul altcuiva. Se pare ca ma duc singur. La alergat. Oricum, in acel pat sunt doua persoane si io sper ca nu mai am afaceri cu lenea... :D Pana nu imi pierd de tot speranta ca telefonul magic nu e acum pe silent, m-am gandit sa termin si povestea cu Cracovia.
Pentru ca am dormit asa de mult, am sa continui din momentul in care a trebuit sa ma trezesc. Furasem vro 50 de minute de somn cu vise multe si mici. Primul reflex a fost sa imi pun perna in cap si sa injur in gand. Dar am privit tavanul, care nu era tavan, era un geam si dadea fix spre cer. Si cerul mi-a zambit. Era un norisor in forma de ranjet. Si atunci mi-am zis ca daca si cerul face misto de mine, trebuie sa ma trezesc. Imi uitasem si pieptanul acasa, asa ca a fost destul de distractiv sa ma privesc in oglinda. Oricum nu zaream prea bine, ca ochii imi erau carpiti de somn. Am zis ca nu prea conteaza, oricum, nu ma vede nici un cunoscut si am purces. Pe malul "Wistei" scena era aproape gata. Era si ceva lume. Doua ecrane uriase dadeau faze haioase cu motociclisti ghinionisti. Norisorul alb si pufos se cam cariase. Era negru-negru acum. Si din ce in ce mai mare. Lumina crepusculara. Lume alergand. NU prea pricepeam eu ce se intampla. Pana a inceput sa ploua. Marunt. Si rece. Atunci m-am trezit de-a binelea. Era dragut cum se adunasera cate 50 sub fiecare copac, iar cei de pe margine se tot invarteau sa nu bata vantul spre ei. Eu si cu pretinul asta al meu cautam hotarati berea. Ploaia a fost destul de scurta. Cam 10 minute. Suficient cat sa ma inscriu la concusul de tricouri ude. Numai ca aveam camasa. Oricum, de remarcat solidaritatea hainelor mele, care au vrut sa fie toate ude. Cele din "camera" isi reveneau din mahmureala intinse pe uscator (chestia aceea metalica de la ikea cu multe fire si care se pliaza).
Oarecum ma enervasem de ploaie, pentru ca nu ma asteptam. De fapt era pregatire pentru curcubeu. Ca era o frumusata de curcubeu in program. AM vazut eu multe la viata mea, dar asta le batea pe toate. Sau locatia era speciala. Sau nu ma trezisem de tot. Oricum, un curcubeu de vis.
Ne-am holbat noi la curcubeu si am facut poze si ne-am dat seama ca ne e foame. Ne-am intors in zona cu multa lume, unde pe niste gratare uriase, cat roata de car de pe la noi, invarteau polonezii o gramada de bunatati. Erau carnati albi, rosii si negrii. Frigarui de porc. Astea erau cam de 3 ori ca dimensiune cat alea de la SprinTime si erau de porc. In niste ceaune la fel de mari faceau sote de legume, cartofi noi, ciolan afumat cu varza si mai pereparau niste jumatati de paini lungi, unse cu ceva apetisant imediat dupa ce erau prajite. Am incercat carnatul rosu si o frigaruie. Orgasm papilar, nu alta. Si ne-am saturat. 7 zloti carnatul, 12 frigaruia. Dar nu am mai fost asa satul din delegatiile la care platea firma din vremea aia, consumatia. M-am gandit ca fiind facute in public, imi iau ramas bun de la stomac, care sta si asa sa explodeze de cateva luni bune. Spre marea mea surpriza, am avut cea mai normala si sanatoasa digestie pe anul asta.
HA! satui fiind, am plecat dupa bere. Am gasit un loc linistit, cu mese si lume, numai bun de observat fauna, care era de asemenea pe lista de prioritati. Ori ne-am luat noi repede de la bere, ori de la ras, ori pur si simplu nu erau trufandale, ca noi nu am vazut nimik. Poate doua, hai trei, sa ne fi atras cumva atentia. Dar asta pentru ca eram foarte concentrati sa vedem ceva...
Am observat un obicei straniu. Sucul de fructe de padure in bere. Si polonezi bine si foarte bine facuti sorbind mirifica bautura cu paiul. Am luat si eu. Am baut fara pai. Si fara bere, ca numai bere nu mai era. Posibil sa te imbeti usor din combinatia aia. Cine stie...
Intre timp, a inceput muzica. Cand am iesit din tereasa, care era asa, la vreo 200 de metri de malul raului, stupoare. Toata Cracovia cred ca era acolo. Si poate si din alte orase. Nu mai zic de turisti. Mi se pare ca am auzit vorbindu-se si romaneste. Nu sunt sigur. Imaginati-va 10 000 de oameni forfotind de-a lungul malului unui rau. Incredibil. Pusesera trei slepuri pline cu boxe in mijlocul apei. Formidabil. Ne-am plimbat sa gasim un loc mai interesant. Am gasit un teren de sport foarte frumos amenajat plin de copii. Ma rog, zic eu copii pentru ca pareau sub 18 ani. Usor veseli... Probabil de la bere. Am luat un fund de iarba si am asteptat. Am fumat o tigara. Am dat o tura, sa vad daca mai pot sa alerg. Mi se parea bestial. Sa alergi pe intuneric printre oameni beti. Am reusit sa fac o tura intreaga, fara sa ma opresc. Mi-am adunat sufletu`. Si ne-am hotarat sa mai mergem, sa mai vedem, una alta. Cantau Alpha Vile. Super tare. Si-au luat aia ramas bun si a inceput sa ne incante Jean Michelle Jarre. De data asta cred ca de pe cd. Nu conteaza, ca odata cu Jean, au dat drumu` la artificii. 20 de minute. 20 de minute in care am zis de 10 ori ca e gata, ca asta a fost finalu`, ca prea a fost misto. Dar urma si mai misto. 20 de minute din care 19 le-am stat cu gura cascata. Alea de la noi de revelion au fost minciuna. Am facut si o paralela cu continenta. Din ce in ce mai misto. Un crescendo continuu de senzatii si uimire. CEL mai tare foc de artificii. Si la sfarsit, se facuse un strat de fum prin care se vedea luna. Ca infilme. Doar ca mai frumos. Si mai real. Nu eram beat. Imi revenisem de la alergat. Si era o simpla sarbatoare. Un fel de Florii de la noi.
Sac, acum va las cu gura cascata si ma duc sa alerg.
Partea a treia vine si ea, acusica :)

Cracovia, o tara de basm cu regi si dragoni, palate, biserici si mancare buna

Norocul meu este un cerc. Vecinatatea lui "foarte mult ghinion" este intr-o parte "mult ghinion" si in cealalta parte "noroc enorm". Cand ma infig cu capul in cate o chestie dureroasa, acul destul de sensibil sare in zona cu noroc. E un echilibru instabil care imi face viata traibila. Din propria experienta, toate lucrurile extraordinare contin un gram de noroc, putina prostie, dupa gust, niste nebunie, taiata cubulete si mult curaj. De curaj nu iti dai seama decat la sfarsit.
Dar sa incepem cu inceputul. Ca asa e frumos. Prin martie, a sarit in fata mea o ocazie sa ajung in Cracovia. Cum urma sa fie ceva extraordinar, mai intai a trebuit sa platesc prin transpiratie si incercari care mai de care mai haioase. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa imi pierd buletinul. Exact cum, nu imi amintesc. Cert este ca atunci cand am fost invitat in Polonia, nu aveam cum sa plec. A fost foarte distractiv sa imi fac pasaport. Ca buletinul se face mai greu decat pasaportul. Pe scurt, am reusit sa iau pasaportul pe 28 mai. Timp record, as zice, tinand cont ca mi-am facut buletin temporar si certificat de nastere pentru asta. Abia sambata seara, pe 23 iunie am inteles de ce a trebuit sa astept asa de mult. Pe 23 iunie este o sarbatoare in Polonia. Si eu trebuia sa ajung chiar atunci. A fost cel mai potrivit moment pentru a trai momente unice.
Am reusit sa procur bilete de avion, dus si intors, pentru mine si un pretin bun. Mii de multumiri pentru ajutorul acordat in acest demers. Nu zic cui, dar vor sti singuri cand vor citi ce am scris.
Vineri seara, pe la ora 10 am terminat de spalat hainele pentru excursie. Aveam de gand sa stau treaz, intrucat plecarea era la ora 6:00. Pe la 1 am primit intariri. O vizita pentru care imi pierdusem orice speranta. Timpul a trecut foarte placut pana pe la 4, cand mi-am dat seama ca sunt in intarziere. Doream sa zic doar ca dimineata a inceput foarte frumos. Atat de frumos, ca atunci cand am ajuns cu avionul deasupra norilor mi se parea un loc cunoscut. Parca mai plutisem putin pe acolo deja. Singura diferenta era ca acum aveam centura de siguranta si ochii deschisi. Multumesc pe aceasta cale musafirului meu. Din nou, nu dau nume, dar va sti ca ii multumesc, cand va citi.
Avionul era mititel, biletele erau la clasa "economic". Dar nervos si puternic. E prima data cand zbor si pot sa zic ca mi-a placut. Cel mai tare moment a fost imediat dupa decolare cand pilotul a decis sa se inscrie brusc pe traiectoria corecta. Manevra a fost fina, dar viteza si unghiul de deviere mi-au dat senzatii tari. M-am gandit cum o fi intr-un avion de vanatoare. Am mai trait senzatii asemanatoare in motaigne rouse. Dar atunci eram intr-un parc de distractii. Calatoria a fost piperata si cu niste turbulente dragute. Si o aterizare cu scartaieli de roti, asa cat sa te bucuri ca ai aterizat. Am servit si mic dejun. Format dintr-un pachetzel mic cu cateva recipiente mici. Deh, clasa economic... Dar cafeaua era buna. Si compania de asemenea. Am ras incontinuu. De remarcat instructajul stewardului care in momentul in care arata usile din fatza avea plamele in dreptul urechilor (avionul era foarte mic), iar semnul facut ar fi putut fi interpretat: "si acum imi explodeaza capul". Cum vocea inregistrata era in poloneza si io habar n-am poloneza, momentul a fost foarte credibil. In starea in care eram, momentul cand s-au impartit ceaiurile si cafelele si stewardesa a scapat pe jos lamaile, mi s-a parut absolut hilar. Dar mi s-a parut nepoliticos sa rad ca idiotul si am incercat sa ma abtin. Ceea ce a sporit savoarea momentului.
Dupa o ora si 45 de minute eram in Varsovia. Cautand un suc. Si un loc sa fumez o tigara. Am constat ca in Polonia nu se pot folosi Euro, decat la casa de schimb valutar. Moneda poloneza, zlotul, este comparabil cu leul, cursul fiind cam de 3,7 zloti la un euro. Preturile cam ca la noi. Un pachet de tigari e 5.85 zloti. Ca tigarile mi le pusesem in bagaj. Mai era un pachet inceput, dar il uitasem acasa. Eram cu capul in nori inainte sa plec. Ca si pasta de dinti o uitasem. Ca mereu trebuie sa uiti ceva. Bine ca nu am uitat pasaportul...
Am uitat sa povestesc un moment fenomenal. Pe otopeni, dupa ce treci de punctul de control in care te verifica de metale, am descoperit 4 urne transparente ce contineau obiecte confiscate. Cele mai remarcabile erau: un spray paralizant, o cheie de 18, o potcoava, cu cui de cale ferata, un surub de 18, un set de tacamuri, un cleste de instalatii sanitare. Mai erau cateva. Am facut si poze. O sa le pun si pe ele. Si o sa adaug un link in acest post. Dar nu acum.
Pe la 9, rupt de somn, am ajuns in Cracovia. Distractie mare la bagaje. Al meu a fost primul. Intrucat m-am gandit sa nu ma duc cu mana goala, pusesem o sticla de Lacrima lui Ovidiu. Infasurata bine in haine. Desigur, sticla se sparsese. De fapt se pulverizase. Bagajul era intr-o punga mare, usor aburita. Cand am deschis bagajul, hainele mele chefuiau, cantau si dansau, imbibate bine in vin. Bine ca nu s-au udat si tigarile sau ca nu au gasit hainele pachetul, ca daca se apucau si de fumat, imi dadeam foc la valiza... Doar trebuia sa le fi spalat degeaba si de asemenea calcat degeaba. Noroc cu tehnologia. Ca le-am putut spala usor. "Cazarea" a fost intr-o mansarda. Intr-o vilisoara draguta dintr-un cartier aproape de centru. Pozele vor fi si aici. Foarte mult bun gust si nimic inutil. Simplu si elegant. Acum vreau si eu mansarda. Cand o sa imi fac rost de vila...
Foamea a batut somnul si dorinta de a cunoaste localnicele despre care auzisem doar cuvinte de lauda, ne-au indemnat sa incepem plimbarea. Cracovia este la o inaltime considerabila, pentru ca in fiecare curte exista cate un brad, iar aerul era foarte curat. Ne-a trecut somnul. Ne-am suparat foerte tare pe Romania. Totul era impecabil. Nu am vazut o hartie pe strada. Tone de verdeata. Oameni zambitori si cosuri speciale pt reciclare. Si nu erau de forma. Cineva chiar le folosea. A urmat o injuratura printre dinti, un "uite bah, ca se poate", "numai noi mai suntem jegosi". Normal ca Polonia este in UE dinaintea noastra. Neavand rabdare sa mai cautam, ne-am pacalit foamea cu un Kebap. Care se serveste cu tot cu furculitza, sa il poti manca decent. Am reusit totusi sa ma murdaresc cu sos pe maini si sa raman fara servetel. Dar asta era asa, de distractie.
Am ajuns pe malul raului, vis-a-vis de castelul Wawel. Splendid este un cuvant urat, fata de ceea ce vedeam de fapt. Ce mi-a placut foarte mult - pistele pentru biciclete. Semafor separat pentru biciclete. Ce mai, chiar te puteai deplasa prin tot orasul cu bcicleta, fara sa iti fie frica sa nu te calce masinile. Si desi era cam ora 11, sambata, foarte multe biciclete. Pe malul raului se amenaja o scena uriasa. Habar n-aveam de ce. Am aflat mai tarziu. Si bine am facut ca am aflat! Am cautat un loc, sa "'puscam" o bere. Am gasit o terasa cu mese de lemn si banci de lemn sau leagane. Foarte frumoasa ideea. Oamenii erau putini. Terasa abia se deschidea, totusi era un tip vesel. Probabil luptase vitejeste dis-de-dimineata cu berea. Dar era simpatic, nu violent. Incerca sa intre in vorba cu niste turiste cam de 50 de ani. Ele stiau doar rusa, el le vorbea intr-un fel de engleza si mai mult se intelegeau prin semne. Am hotarat ca trebuie sa dorm si ne-am intors pentru o ora de somn. M-am enervat ca trebuie sa ma trezesc, dar erau foarte multe de vazut. Si chiar mi-a trecut somnul cand m-am intalnit cu un carnat. Au polonezii niste carnati... Dar despre asta, in episodul urmator. Am sa savurez aceasta poveste, iar acum imi este prea foame sa continui si in plus, articolul ar deveni enervant de mare si poate plictisitor. Si mai e si tarziu si mi-am promis ca dimineatza ma duc in parc sa calc iarba in pas vioi si am mai promis, pe deasupra si solemn, ca ajung mereu la timp la birou. Asa ca momentan, va urma....

Actualitati de vineri

M-am gandit ca ar fi fun sa imi fac planuri pentru weekend si luni sa vad ce a iesit. Cred ca o sa fie delir. Asemanari intre plan si realitate cam cat intre Brad Pitt si mine. Pentru weekendu` asta am sa zbor. Dap. O sa zbor cu un prieten. Super tare ar fi sa ma opresc aici. Nici nu ar fi ciudat, dupa doi ani de armata orice poate fi posibil. Cine s-a gandit la prostii, felicitari. Cine nu, tot asa. Voi zbura cu avionul. In Polonia. Mai exact in Cracovia. Cum in fiecare an am beneficiat de un surogat de concediu, asa va fi si anul asta. Ma refer la perioada. 3 zile. Locatia va fi interesanta. Pacat ca nu imi place istoria. Cel putin o sa gustam berea locala. Procnoza meteo e incurajatoare. O sa ploua 3 zile. Deci fauna locala s-ar putea sa stea ascunsa. Daca nu, cine stie, poate facem si prostii. Ca sa nu fie chiar asa de dezamagiti cei cu mintea mov. Probabil o sa procur dulciuri pentru la birou, sa le multumesc sefilor mei pentru bunatatea si indulgenta aratata. Am facut prostii joi, am ajuns pe la 4 la birou. Dar azi am recuperat. Ca mi-am terminat treaba. Sunt curios daca o sa citeasca cineva 34 de test-case-uri. Dar nu mai e problema mea. Luni ma duc sa ii indulcesc. Drum bun-mi si lu` colegu`. Un pretin. Il stiti din articolu` cu Iron Maiden. Daca vreti sa dati de mine, si nu ma gasiti in retea, nu-i bai. Sunt ok. Nu am roaming. Trimiteti cu incredere SMS-uri. O sa le citesc marti. Sau mail. Folositi numele blogului pentru inspiratie.
A, si vreau catus pe mormant. Daca pica... Avionu... Si daca nu pica, tot cactus o sa vreau, care mai traiti pana atunci, daca nu muriti si voi....

Despre sisteme de valori...

In primul rand vreau sa fac o completare la mesajul anterior. Am fost informat ca drepturile omului s-au modificat putin. Citez: "acum exista reguli care trebuiesc respectate, adica obligatii, nu dreptul de a cauta fericirea". Parerea mea este ca ideea de baza se pastreaza. Cum de mult nu mai exista onoare, sau cuvantul unui om nu mai valoreaza cat valora inainte, au aparut reguli si obligatii, astfel incat cat mai multi oameni sa isi gaseasca fericirea. Suntem educati de mici. Cum, asta e alta poveste. Suntem expusi la tot felul de informatii. Avem tot felul de experiente. Rezultatul este formarea unui sistem de valori. Daca toate sistemele de valori ar fi structurate corect. Daca valorile adevarate ar fi pe primul loc, legile ar putea fi eliminate. Acum, "valoros" este o notiune cu sfera variabila. Totusi, si in cazul acestor tipuri de notiuni putem spune cu certitudine daca ceva este sigur valoros sau nu. Cred ca a venit vremea sa ne reevaluam sistemele de valori. Eu deja l-am demontat pe al meu si il studiez pe bucatele. Deja am descoperit cateva chestii grave - am fost instare sa imi cumpar un pachet de tigari in locul unui sanvis, desi eram flamand. Fie ca diferentele dintre sistemele noastre de valori sa fie doar in zona de "incertitudine". Sa fie mai valoros un tricou verde decat o camasa albastra. Sa nu mai fie mai valoros un viciu decat un prieten sau o stare de betie decat o dimineata de alergat in parc. Prectic, si una si alta consuma tot atata timp, numai ca una iti face bine imediat si rau imediat dupa, si cealalta iti face mai intai rau, dar mult bine ceva mai tarziu. Jos cu lenea! Jos cu egoismul! Hai fericirea! Pentru cat mai multi!

Get up!...Stand up!

Ma gandeam in seara asta la valorile umanitatii. Sanatate si fericire. Astea sunt. Pentru fericire lucrurile sunt simple. Toate nevoile trebuiesc satisfacute. Care sunt nevoile, asta e putin mai complicat. Scrie in cartea de psihologie. In principiu, majoritatea pot fi satisfacute de bani. Dar banii sunt doar un mijloc. Diferenta e destul de subtila. De ce exista fite? Pai una din nevoi, la fel de importanta ca foamea si setea, este nevoia de recunoastere a valorii personale. Cand valoarea lipseste, este inlocuita de tot felul de surogate. Pe scut fite. Nu intru in amanunte, avem tone de exemple. Masina mea e cea mai tare, muzica mea se aude cel mai bine, sunt cea mai frumoasa, etc. Sa revenim la acele valori. Pai din declaratia de independenta a Americii - traiasca ideea de Abraham Lincoln, ca omul nu mai e de mult - si azi in drepturile omului, apare fericirea. In mai multe forme. Pe scurt, dreptul de a fi fericit, Si catva metode prin care poti ajunge la fericire. Principiile de baza ale democratiei sunt: 1. Ai dreptul sa faci orice. 2. Libertatea unui individ se termina acolo unde incepe libertatea altui individ. Din pacate de multe ori, al doilea principiu nu se prea aplica. Daca ar fi aplicat, ar fi chiar toata lumea fericita. Egalitatea in sanse, este cuprinsa in aceste principii. Tot. Absolut toata filozofia omenirii se poate reduce la aceste principii. Din pacate, iar din pacate, pentru a pricepe unde este braiera dintre libertati, ai nevoie de putina inteligenta. Uneori aceasta inteligenta lipseste. A ajutat religia, dictand cele 10 porunci. Au fost tot felul de legi, pentru a delimita aceasta granita. Practic, daca oamenii ar fi destul de inteligenti si cu bun simt, nu ar mai fi nevoie de Babau' care sa te oblige sa fii mai putin egoist. Care e problema cu oamenii simtiti? Simplu. Si eu fac la fel, dar oamenii simtiti, tind sa isi limiteze propria libertate tocmai pentru a fii siguri ca nu o calca pe a altora. Aici vroiam sa ajung. Oameni buni, reevaluati libertatea voastra. Nu va mai lasati calcati in picioare. Aveti dreptul sa fiti fericit. Sunteti mai inteligenti ca muzicantul care nu va lasa sa dormiti. Vorbiti-i politicos. Mintiti-l. Manipulati-l sa opreasca muzica. O VA FACE! Nu fiti agresivi. Singurul raspuns la agresiune, va fi agresiunea. S-ar putea sa pierdeti. Fiti diplomati. Si o sa va fie mai bine. De asemenea, cand iti place o domnisoara, aici sigur toti cunosc subiectul, macar odata li s-a intamlat chestia asta. Asigurati-va ca afla si ea. S-ar putea sa ii convina. Am constatat ca daca o fata vrea companie, i-o poti oferii pe a ta, iar daca nu, poti sa fi superman, nu va reactiona pozitiv. Nu va fie teama sa cereti ceea ce va doriti. Va refuza, nu-i nimic. Nu va scade valuarea. A fost o simpla situatie de nepotrivire. Nu deveniti obsesivi. Intindeti-va la maxim in granita libertatii voastre. La fel mereu in viata. Faza cu domnisoara a fost doar un exemplu. Stiu ca e greu sa iti evaluezi situatia in mod obiectiv, mai ales ca iti cunosti defectele. Dar ceilalti nu le cunosc. Ganditi cea mai avantajoasa metoda de a cere ceva. Si Isus zicea: "- Cere si ti se va da!". Nu e nimeni obligat sa te intrebe ce vrei. Depinde de tine. Si daca reusesi sa pastrezi acea bruma de politete, o sa ai surprize. Ideea ramane deschisa. O voi continua, desfacand-o in idei mai mici.

Sa trecem la chestii dure

Probabil ca am petrecut cam mult timp invatand. Relativ la media colegilor. Sunt o gramada de chestii pe care le-am ratat, stand acasa sa invat. Dar nu ma plang. Nici nu ar fi corect. Mult mai mult timp am pierdut jucanduma. Ma gandeam ca daca aveam eu google cand eram mic, ce tare eram acum. Desi cred ca la o analiza mai amanuntita, ideea nu prea sta in picioare. Poate as fi avut mult mai multe informatii la dispozitie, dar modul de gandire mi s-a dezvoltat tot la scoala. Cum era o vorba. Cultura generala este ceea ce ti-a ramas dupa ca nu ti-a mai ramas nimic. Unde vreau de fapt sa ajung? Pai m-am cam spariat de felul in care evolueaza scoala romaneasca. Se scot ore de stiinte exacte. S-au injumatatit. Probabil fac parte din ultima generatie care a facut scoala calumea. Si la facultate e la fel. Teste grila la Facultatea de matematica-informantica. Se dau 12 grile din 40 propuse care se afla pe un forum. NU trebuie sa inveti sa gandesti. E suficient sa memorezi. Oare are cineva un scop sa devina oamenii idioti? Poate am paranoia. Poate am dreptate. Oamenii idioti sunt usor de controlat, de manipulat. Si vor face ce li se spune, cu zambetul pe buze. Vor fi convinsi ca ceea ce fac este bine. M-am suparat ca viata ne este controlata de idioti. Prosti dar multi. Si nu ai ce sa le faci. Mai bine ma opresc aici. Ganditi. Invatati sa ganditi. In fiecare zi! Sa nu ajungem sa facem scoli in particular, prin beciuri, cu frica de autoritati. Ca nu mai e mult si matematica va fi interzisa....

Imi placea chimia

Am fost pasionat de chimie si de fizica. Mai intai fizica. In clasa a 6-a. In clasa a 7-a a aparut si chimia. Aveam un profesor dur. Foarte dur chiar. Cel putin asa ziceau toti. Avea niste reguli destul de ciudate. Trebuia sa scriem cu creionul. Titlul se sublinia cu rosu si subtitlul cu albastru. La oral puteai sa iei maxim 9 si 10 puteai lua doar in lucrare de control. Eu am luat 6 si 8. Asta in primul semestru. Oarecum rezonabil. Desi in rest aveam 8 cea mai mica medie. Si era la istorie. Pe care nu am suportat-o niciodata. In semestrul doi, lucrurile au inceput tragic. Am luat 5. Si asta la lucrare. Profesorul deja ne separase. In cei pana in 7 si in cei peste 7. Cu cei peste 7, care erau de fapt "cele", facea probleme pentru olimpiada. Noi, restu`, plebea, trebuiam sa recitam lectia. Pentru un 5, de obicei... De unde nu e mult, nu prea ai ce sa scazi. Mama s-a alarmat. Era profesoara. S-a gandit sa mearga la scoala. Ca cine stie ce prostie am facut. Cam batea la ochi, ce-i drept. Aveam chimia intr-un laborator. Luni, ultima ora. De dimineata, mi-a zis mama ca vine negresit.
Cand a intrat profesorul in clasa, prima data s-a uitat la mine. E clar! A venit mama.
Si incepe lectia. La sfarsit un experiment. Potasiul este scos din petrol, curatat frumos si pus in apa. Bucatica aia minuscula a inceput sa alerge ca nebuna in timp ce s-a aprins intr-o flacara rosiatica. Spectaculos. Profesorul: Iote la el, al dracu` potasiul asta. Ce naiba are? Cu o saptamana inainte, ne prezentase sodiul, care si el fugea ca nebunul, dar fara artificii. Profesorul: De ce se aprinde Potasiul si Sodiul nu? Trei maini ridicate. Doo de 10 si mana mea. Profesoru`: Ia zi tu, mah, ca sunt curios ce parere ai. EU: - Pai are electronul de valenta pe un strat mai indepartat, deci este mai instabil, deci este mai electropozitiv. Reactia este mai violenta. Stupoare. Nu ma credea nimeni. Fetele de 10 ramasesera cu mana pe sus. Ele aveau probabil alta parere. Ceilalti habar n-aveau. Mie mi se parea un detaliu nesemnificativ. Era ceva evident ce ar fi trebuit sa stie toata lumea. Profesorul ma credea, dar nu ii venea sa creada ca am zis eu asta. In fine. Urmeaza un zambet. Un "bravo mah, nu ma asteptam". Potasiul se consumase tot. S-a stins flacara. Si profesorul s-a indreptat spre catalog. Am luat un 9. Mi se parea incorect! A venit mama, am zis si eu o chestie, si omul simtit a profitat de ocazie ca am deschis gura sa imi dea un 9. Plec oarecum dezamagit. Cand ies din clasa. Mama...: Care e profesorul tau? Eu: Ha? Nu-l mai stii? Ca doar ce ai vorbit cu el... Mama: Nu, nu am vorbit cu el! Chiar nu vorbise. A fost un moment de emotie. Mi-am dat seama ca m-am prins de ceva de care nu se mai prinsese nimeni. Si a inceput sa imi placa si chimia. M-a bagat si pe mine la lotul de "olimpici". De fapt chiar am obtinut un loc trei pe judet. Dar doar in clasa a opta. A zis ca in clasa a saptea nu ne lasa sa participam. Ca ne facem de ras. Era dragut in clasa a opta. Faceam pregatire la romana, de la 7:00 si fugeam jumate de diagonala de oras sa ajung la 10:30 la scoala, la pregatirea la chimie. Cand ajungeam, se chinuiau cu o problema. Profesorul se distra. Eu intram si le aratam ca au uitat apa din reactie, sau pe cea din concentratia nu stiu carei substante, si de aia nu le dadea raspunsul. Cand sa dau proba practica, sa trec de pe locul 3 pe locul 2 si sa merg pe tara, am aflat cu stupoare ca proba la chimie coincide cu cea de la fizica. A trebuit sa aleg. Am mers pe tara la fizica. Poate mi-am schimbat viata in acel moment. Nu am de unde sa stiu. Dar nu imi pare rau. Eu pastrez doar amintirile frumoase.

Poveste din armata

Eu am facut doi ani de armata. Stiu. Lumea fuge de armata. Eu am pastrat echilibrul universal. Zilele de armata ale altora, le-am facut eu.
De fapt nu a fost chiar asa de tragic. Era totusi o forma superioara de armata (Academia Tehnica Militara). Am slabit tare mult in vremea aia. Chiar ma gandeam sa recomand tratamentul ca regim de slabit. Dar nu merita riscul de a ramane in sistem.
Calde si reci sunt peste tot. Insa sunt doua momente absolut impresionante pe care vreau sa mi le amintesc.
Distractia a inceput cu 5 saptamani de pregatire militara pentru depunerea juramantului. Dupa vreo trei saptamani de ceai cu bromura, si facut liste cu ce sa cumpere careva de la chiosc (ca nu aveam voie sa parasim incinta, trebuia sa numim un norocos care sa cumpere pentru toti), multe zile ploioase in care ne chinuiam care mai de care sa batem pasul ala de defilare, inviorari la ora 6, frecat bocancii si mese delicioase din carne de oase de miel..., dupa cum ziceam, dupa 3 saptamani s-a intamplat ca intr-o zi sa ne sincronizam cu totii. La comanda "Companie...Stai" trebuiau sa se mai auda 3 pasi. La noi se auzeau mereu ori 2, ori 4 ori uneori chiar 5-6. Dupa 3 saptamani am reusit toti 72 sa ne sincronizam. Si a sunat foarte frumos. Pe urma ne punea sa alergam si sa batem cate trei pasi din aia frumosi, sa se auda daca suntem toti sincronizati. Frumos. Foarte Frumos. Dupa ce am plecat eu, s-a scos si pasul de defilare. Sa le fie mai usor.

In acelasi context, mai era un moment frumos. Duminica seara. Dupa primele 5 saptamani, aveam voie sa plecam in weekend pe acasa. Un an am ramas in cazarma. 27 de omuletzi in dormitor cu paturi suprapuse. Ne suportam destul de usor la inceput, ce era iarna. Vara, era alta poveste. Dar despre vara si 54 de sosete dupa o zi de poligon va povestesc in alt post. Deci, sa revenim. Duminica seara, se intorceau oamenii de pe la casele lor, cu o camasa curata, doo perechi de sosete si o geanta cu mancare. Mancarea care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga o saptamana sau doua, era consumata la cina de Duminica. Se luau doua paturi. Si se faceau masa. Se mai luau doua paturi, pe post de scaune. Si cine fusese acasa, intindea frumos pentru toata lumea. Eu ii dadeam gata cu cornuletele facute de bunica. In fine, versurile acelea cu "ai mancat cu mine, din aceeasi farfurie" au un sens.
Dupa ce am plecat eu, oamenii stau mai civilizat. Cate 5-6 in camera. Dar s-a pierdut ceva. Mesele alea, dialogurile alea printre inghitzituri. Un: "-Mai respirati fratilor, ca e destul pentru toata lumea!". Un: "-Hai bah si tu! Vezi ca aici nu esti invitat decat o singura data!"...
Priceless - cum zicea reclama.

Cine era Loki

Mie imi place Loki. E un nume dat Dracu`. Exista oarece similitudini intre mine si zeul Nordic. Da. Loki era un zeu in mitologia Nordica. Zeul focului si al deceptiei. Avea rolul de a rupe monotonia, prin glume uneori proaste. Partea proasta era ca nu ii ieseau totdeauna bine. Dar reusea intr-un final sa indrepte singur lucrurile. Asta patesc si eu mai mereu. De aici si BadKarma. Mereu se strica ceva. Mereu ceva merge prost. Si mereu reusesc in ultima clipa sa remediez situatia. De fapt as putea spune ca sunt chiar norocos. E ca in fazele alea cand isi rupe unu` o mana si ii zici: - Ce noroc ai avut, puteai sa iti rupi gatul. Metaforic vorbind, inca nu mi-am rupt gatul, dar membre mi-am rupt cat balaurul pe opt biti si-a rupt capete... Ca sa intelegeti mai bine conceptul de Loki, am sa va dau un hint. Masca - filmul. In film zice ca aia era masca lui Loki. Nu stiu cati au observat asta. E acel ceva din tine, care e rau, dar si bun si de care iti este rusine, ca nu se cade. Loki rupe relgulile, in final chiar ii inlatura pe toti zeii, dar asta abia la sfarsitul lumii. El de fapt nici nu era zeu de la inceput. A fost adoptat de Odin, talal zeilor, in urma unei batalii, cand era inca un copil. Ramane mereu prins intre doua lumi si e neintales. E sarea si piperul. E acel ceva rau care te face sa apreciezi ce ai bun.
Asta vine probabil din copilara mea complexata. Care a fost. Si care mi-a dat mai mult timp sa meditez si sa invat. Vedem ce o iesi.
Pana una alta, raman decis sa pastrez ideile de BadKarma si Loki.

Discutie de messenger...

Un pretin: Ce asculti?
Eu: Can I play with madness...
Un pretin: Ok, dude, but do not break it. I need it back!

Nu am copyright pt. idee. Am 30 days trial doar....

Ideea numarul doi

In toate filmele cu super-eroi muschii bat inteligenta. Mi se pare aiurea si de Hollywood. De obicei apare un Superman, care poarta chilotii peste pantaloni, si are ca dusman de moarte un tip genial care stie toata fizica si chimia de pe lume. Mai e si bun economist, ca are o gramada de bani. Si el, eroul, face niste gafe de te doare mintea. Si are ocazia sa moara de mai multe ori, dar fiind invulnerabil, scapa. In viata nu prea e asa. Consider ca cel inteligent are sanse mai bune. Ceva gen Batman. In Justice League, Batman e cel mai "fraier". El nu are aproape nici o supra-putere. Dar el e creierul. El detine laboratorul. El e micul Dexter. Scoate tot felul de device-uri si isi da mereu seama de punctele slabe ale adversarilor. Abordarea este oarecum logica. Doar 15% din oameni au inteligenta peste medie. Si din ei, doar 2% sunt chiar geniali. Cine plateste biletele? Pai restu` de 70% - pana la 100% mai sunt idiotii si retardatii. Si atunci ei trebuie sa creada ca au o sansa. Ce este minunat despre inteligenta, este ca si ea, ca si muschii, poate fi antrenata. Jucati sah? Cititi pe Wikipedia cand aflati ceva interesant? Google va da raspunsuri istete? Faceti aceeasi greseala de doua ori? E mai greu decat cu fizicul, dar si mintea poate creste. Vorba aceea, 10% folosim din ea. Mai e loc destul. NU pierdeti timpul. GANDITI!

Ganduri si idei

Mie nu prea imi place sa citesc. Sa imi fie rusine. In afara de cartile obligatorii pentru scoala si documentatia tehnica, singurele chestii care imi mai gadila mintea sunt cartile SF. Poate si Fantasy. Asta pana a aparut Warcraft si Diablo. NU neaparat povestea sau modul prozaic si skillul autorului. Mie imi plac ideile. De nu putine ori m-a dezamagit finalul. Dar exista multe carti cu idei geniale. Pe care le poti pastra in forma bruta.
Acum am sa va povestesc despre o idee care m-a atras din tinerete. Cartea ce o contine se numeste Solarienii si e scrisa de Norman Spinrad. A fost publicata de Nemira, prin 1994-1995. Destul de putin probabil sa o mai gasiti. Poate in format electronic. Care e ideea? Pai se numea "Grup Organic". Societatea se diviza in loc de familii ca celula de baza, in grupuri organice. Era vorba de fapt de mai multe "familii", sau cupluri, alese pe baza de talente, astfel incat intreg grupul sa contina toate talentele importante. Chestia asta se face de fapt si in prezent. Daca ai nevoie de un doctor, te duci la un prieten doctor. Daca ai probleme cu calculatorul, cauti un preten din IT. Daca vrei sa dai o petrecere, ceri sfatul unui petrecaret. Si daca vrei sa faci sport, sigur o sa il intrebi pe cel mai in forma din prieteni care e secretul lui.
Grupul organic ajunge sa inlocuiasca familia din mai multe motive. Avantajele sunt clare. Dar in plus de asta, conceptul de familie ajunge sa fie schimbat. NU se mai fac nunti. Se fac contracte. Iti place de cineva? Contract de doi ani. Trece timpul? Vrei sa iti prelungesti contractul? Incepi sa mai aduci o floare. Mai faci si tu curat. Mai faci un sport. Mai citesti un articol despre cum sa o resfeti. A, vreti un copil? Nici o problema. Contract pe 10 ani. Din proprie experienta, o casatorie se cam termina in 10 ani (mama stie...). Si de ce sa te chinuiesti cu acte si divort.
De ce am prezentat ideea? Si de ce mi s-a parut asa de interesanta? Pe langa avantajele deja descrise, mai era ceva. Problema unuia din grup era a tuturor. Si stiu din armata, din doi ani de armata, ca problemele ii apropie pe oameni. Si fiind inlocuitorul familiei, sexul era liber intre mebrii grupului. Si de ce nu?
Daca as putea sa accept sa fiu inselat, as prefera sa stiu ca este vorba de cineva sanatos. Poate chiar un prieten. E jignitor. Si tradarea pare dubla. Dar sa fim realisti... Mai bine asa, decat cu un necunoscut. Plus ca e una sa faci sex si alta sa faci dragoste. Poate sunt prea sentimentalist. Dar cu un mic efort de imaginatie, poti considera sexul un masaj. In scop strict terapeutic, e ca si cum ai manca cu cineva din aceeasi farfurie. Desigur, exemplul asta poate fi putin extrem. Eu personal sunt ceva mai open minded. Si in plus, era vorba doar de o idee.
Cititi cartea. E interesanta. Ca actiune ar putea parea putin puerila. Filozofia insa, e destul de tare.

Fericirea

Pesimistul vede jumatatea goala a paharului, oprimistul pe cea plina, iar inginerul observa ca paharul este prea mare. Parerea mea este ca si de data asta inginerul are gandirea cea mai sanatoasa. Cea mai simpla cale spre fericire este rearanjarea pretentiilor si a prioritatilor. Discutam la un momentdat daca sunt mai fericit decat un calugar Shaolin. Probabil ca nu. Acum fiecare alege. Adam si Eva au ales copacul cunoasterii si au renuntat la fericirea din rai. Daca nu te chinuiesti putin, nu prea ai cum sa apreciezi. Dar cand vrei o pauza, poti sa incerci sa vrei mai putin de la tine.

Ce cadou ai alege?

Problema asta ne roade pe toti, macar in fiecare an odata. Ai un prieten sau o prietena buna. Te-a chemat la chef. NU poti sa lipsesti. Fondurile ca de obicei sunt insuficiente. Daca este cumva si o persoana mai avuta, optiunile aproape ca dispar. Sunt genul practic. Si prefer sa iau ceva practic.
Prin liceu erau de mare pret pixurile si stilourile mai de lux. Un Parker si te scoteai onorabil. Acum, cand nu am mai scris cu pixu` decat pe bonurile de casa cand platesc cu cardu`, nu se mai preteaza.
Ar mai merge o sticla de sampanie, sau ceva tare, un Red Label, un Jack, un Jose, un Ivan... Dar poate nu bea...
Un pretin d-al meu, nu-l stii tu, a primit odata cadou un cui. Daca ai vietuit prin caminele politehnicii, si ai avut o viata cat de cat studenteasca, semnificatia gestului cel putin te-ar face sa razi....
Eu am primit un desfundator de chiuvete. Se chema "The Tool". Si conform inscriptiilor de pe el, marea si potenta. Dar inscriptiile respective erau adaugate cu markeru` de niste minti inovatoare. Daca ai talent, poti scrie ceva de duh cam pe orice suprafata. Va fi apreciata originalitatea si efortul de gandire...
Ar mai merge niste ciocolata. Da... Ciocolata te face vesel. Si un strop va ramane in compozitia celui ce o mananca tot restul vietii. E ca un ritual, daca mananca cu totii. Dar asta nu merge decat la o onomastica...
Un tricou personalizat. Din acela cu "The Man" si "The Legend". Sau "Stefan" si "Cel MARE"...
Desigur cu sagetile de rigoare... V-ati prins?
Astept sugestii. Si promit ca mai fac un post cu best of...

Bun venit! Mai stai putin. Pana mai apuc sa scriu. Poate te intorci :) Promit ca o sa debitez frumos!