Cracovia - partea a doua

Si cartita se apropie tiptil si ma musca de fund. Atunci, improspatat si revigorat, m-am trezit si am luat lenea de misjoc si am infipt-o in pamanat pana la gat. Da, dragii mosului, asa s-a terminat povestea cu mine si lenea. De trei zile ne luptam. Ramasesem amandoi fara puteri cand a trecut cartita. Lenea i-a promis ca daca o musca de fund, nu va mai trebui sa munceasca deloc, toata viata, va sta cu burta in sus la soare. HA!! Ce fraiera e lenea asta. Nu stie ca draga de cartita sta pe sub pamant :) Eu i-am promis ca o ajut sa isi faca blog. Si ca in povestea cu Greuceanu, m-a ajutat pe mine. M-am trezit la 6 azi. Pornit pe fapte mari! Ma duc sa alerg. Da` planul initial era sa nu ma duc singur. Numai ca lenea, acum eliberata din lupta cu mine, s-a aciuat prin patul altcuiva. Se pare ca ma duc singur. La alergat. Oricum, in acel pat sunt doua persoane si io sper ca nu mai am afaceri cu lenea... :D Pana nu imi pierd de tot speranta ca telefonul magic nu e acum pe silent, m-am gandit sa termin si povestea cu Cracovia.
Pentru ca am dormit asa de mult, am sa continui din momentul in care a trebuit sa ma trezesc. Furasem vro 50 de minute de somn cu vise multe si mici. Primul reflex a fost sa imi pun perna in cap si sa injur in gand. Dar am privit tavanul, care nu era tavan, era un geam si dadea fix spre cer. Si cerul mi-a zambit. Era un norisor in forma de ranjet. Si atunci mi-am zis ca daca si cerul face misto de mine, trebuie sa ma trezesc. Imi uitasem si pieptanul acasa, asa ca a fost destul de distractiv sa ma privesc in oglinda. Oricum nu zaream prea bine, ca ochii imi erau carpiti de somn. Am zis ca nu prea conteaza, oricum, nu ma vede nici un cunoscut si am purces. Pe malul "Wistei" scena era aproape gata. Era si ceva lume. Doua ecrane uriase dadeau faze haioase cu motociclisti ghinionisti. Norisorul alb si pufos se cam cariase. Era negru-negru acum. Si din ce in ce mai mare. Lumina crepusculara. Lume alergand. NU prea pricepeam eu ce se intampla. Pana a inceput sa ploua. Marunt. Si rece. Atunci m-am trezit de-a binelea. Era dragut cum se adunasera cate 50 sub fiecare copac, iar cei de pe margine se tot invarteau sa nu bata vantul spre ei. Eu si cu pretinul asta al meu cautam hotarati berea. Ploaia a fost destul de scurta. Cam 10 minute. Suficient cat sa ma inscriu la concusul de tricouri ude. Numai ca aveam camasa. Oricum, de remarcat solidaritatea hainelor mele, care au vrut sa fie toate ude. Cele din "camera" isi reveneau din mahmureala intinse pe uscator (chestia aceea metalica de la ikea cu multe fire si care se pliaza).
Oarecum ma enervasem de ploaie, pentru ca nu ma asteptam. De fapt era pregatire pentru curcubeu. Ca era o frumusata de curcubeu in program. AM vazut eu multe la viata mea, dar asta le batea pe toate. Sau locatia era speciala. Sau nu ma trezisem de tot. Oricum, un curcubeu de vis.
Ne-am holbat noi la curcubeu si am facut poze si ne-am dat seama ca ne e foame. Ne-am intors in zona cu multa lume, unde pe niste gratare uriase, cat roata de car de pe la noi, invarteau polonezii o gramada de bunatati. Erau carnati albi, rosii si negrii. Frigarui de porc. Astea erau cam de 3 ori ca dimensiune cat alea de la SprinTime si erau de porc. In niste ceaune la fel de mari faceau sote de legume, cartofi noi, ciolan afumat cu varza si mai pereparau niste jumatati de paini lungi, unse cu ceva apetisant imediat dupa ce erau prajite. Am incercat carnatul rosu si o frigaruie. Orgasm papilar, nu alta. Si ne-am saturat. 7 zloti carnatul, 12 frigaruia. Dar nu am mai fost asa satul din delegatiile la care platea firma din vremea aia, consumatia. M-am gandit ca fiind facute in public, imi iau ramas bun de la stomac, care sta si asa sa explodeze de cateva luni bune. Spre marea mea surpriza, am avut cea mai normala si sanatoasa digestie pe anul asta.
HA! satui fiind, am plecat dupa bere. Am gasit un loc linistit, cu mese si lume, numai bun de observat fauna, care era de asemenea pe lista de prioritati. Ori ne-am luat noi repede de la bere, ori de la ras, ori pur si simplu nu erau trufandale, ca noi nu am vazut nimik. Poate doua, hai trei, sa ne fi atras cumva atentia. Dar asta pentru ca eram foarte concentrati sa vedem ceva...
Am observat un obicei straniu. Sucul de fructe de padure in bere. Si polonezi bine si foarte bine facuti sorbind mirifica bautura cu paiul. Am luat si eu. Am baut fara pai. Si fara bere, ca numai bere nu mai era. Posibil sa te imbeti usor din combinatia aia. Cine stie...
Intre timp, a inceput muzica. Cand am iesit din tereasa, care era asa, la vreo 200 de metri de malul raului, stupoare. Toata Cracovia cred ca era acolo. Si poate si din alte orase. Nu mai zic de turisti. Mi se pare ca am auzit vorbindu-se si romaneste. Nu sunt sigur. Imaginati-va 10 000 de oameni forfotind de-a lungul malului unui rau. Incredibil. Pusesera trei slepuri pline cu boxe in mijlocul apei. Formidabil. Ne-am plimbat sa gasim un loc mai interesant. Am gasit un teren de sport foarte frumos amenajat plin de copii. Ma rog, zic eu copii pentru ca pareau sub 18 ani. Usor veseli... Probabil de la bere. Am luat un fund de iarba si am asteptat. Am fumat o tigara. Am dat o tura, sa vad daca mai pot sa alerg. Mi se parea bestial. Sa alergi pe intuneric printre oameni beti. Am reusit sa fac o tura intreaga, fara sa ma opresc. Mi-am adunat sufletu`. Si ne-am hotarat sa mai mergem, sa mai vedem, una alta. Cantau Alpha Vile. Super tare. Si-au luat aia ramas bun si a inceput sa ne incante Jean Michelle Jarre. De data asta cred ca de pe cd. Nu conteaza, ca odata cu Jean, au dat drumu` la artificii. 20 de minute. 20 de minute in care am zis de 10 ori ca e gata, ca asta a fost finalu`, ca prea a fost misto. Dar urma si mai misto. 20 de minute din care 19 le-am stat cu gura cascata. Alea de la noi de revelion au fost minciuna. Am facut si o paralela cu continenta. Din ce in ce mai misto. Un crescendo continuu de senzatii si uimire. CEL mai tare foc de artificii. Si la sfarsit, se facuse un strat de fum prin care se vedea luna. Ca infilme. Doar ca mai frumos. Si mai real. Nu eram beat. Imi revenisem de la alergat. Si era o simpla sarbatoare. Un fel de Florii de la noi.
Sac, acum va las cu gura cascata si ma duc sa alerg.
Partea a treia vine si ea, acusica :)