Norocul meu este un cerc. Vecinatatea lui "foarte mult ghinion" este intr-o parte "mult ghinion" si in cealalta parte "noroc enorm". Cand ma infig cu capul in cate o chestie dureroasa, acul destul de sensibil sare in zona cu noroc. E un echilibru instabil care imi face viata traibila. Din propria experienta, toate lucrurile extraordinare contin un gram de noroc, putina prostie, dupa gust, niste nebunie, taiata cubulete si mult curaj. De curaj nu iti dai seama decat la sfarsit.
Dar sa incepem cu inceputul. Ca asa e frumos. Prin martie, a sarit in fata mea o ocazie sa ajung in Cracovia. Cum urma sa fie ceva extraordinar, mai intai a trebuit sa platesc prin transpiratie si incercari care mai de care mai haioase. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa imi pierd buletinul. Exact cum, nu imi amintesc. Cert este ca atunci cand am fost invitat in Polonia, nu aveam cum sa plec. A fost foarte distractiv sa imi fac pasaport. Ca buletinul se face mai greu decat pasaportul. Pe scurt, am reusit sa iau pasaportul pe 28 mai. Timp record, as zice, tinand cont ca mi-am facut buletin temporar si certificat de nastere pentru asta. Abia sambata seara, pe 23 iunie am inteles de ce a trebuit sa astept asa de mult. Pe 23 iunie este o sarbatoare in Polonia. Si eu trebuia sa ajung chiar atunci. A fost cel mai potrivit moment pentru a trai momente unice.
Am reusit sa procur bilete de avion, dus si intors, pentru mine si un pretin bun. Mii de multumiri pentru ajutorul acordat in acest demers. Nu zic cui, dar vor sti singuri cand vor citi ce am scris.
Vineri seara, pe la ora 10 am terminat de spalat hainele pentru excursie. Aveam de gand sa stau treaz, intrucat plecarea era la ora 6:00. Pe la 1 am primit intariri. O vizita pentru care imi pierdusem orice speranta. Timpul a trecut foarte placut pana pe la 4, cand mi-am dat seama ca sunt in intarziere. Doream sa zic doar ca dimineata a inceput foarte frumos. Atat de frumos, ca atunci cand am ajuns cu avionul deasupra norilor mi se parea un loc cunoscut. Parca mai plutisem putin pe acolo deja. Singura diferenta era ca acum aveam centura de siguranta si ochii deschisi. Multumesc pe aceasta cale musafirului meu. Din nou, nu dau nume, dar va sti ca ii multumesc, cand va citi.
Avionul era mititel, biletele erau la clasa "economic". Dar nervos si puternic. E prima data cand zbor si pot sa zic ca mi-a placut. Cel mai tare moment a fost imediat dupa decolare cand pilotul a decis sa se inscrie brusc pe traiectoria corecta. Manevra a fost fina, dar viteza si unghiul de deviere mi-au dat senzatii tari. M-am gandit cum o fi intr-un avion de vanatoare. Am mai trait senzatii asemanatoare in motaigne rouse. Dar atunci eram intr-un parc de distractii. Calatoria a fost piperata si cu niste turbulente dragute. Si o aterizare cu scartaieli de roti, asa cat sa te bucuri ca ai aterizat. Am servit si mic dejun. Format dintr-un pachetzel mic cu cateva recipiente mici. Deh, clasa economic... Dar cafeaua era buna. Si compania de asemenea. Am ras incontinuu. De remarcat instructajul stewardului care in momentul in care arata usile din fatza avea plamele in dreptul urechilor (avionul era foarte mic), iar semnul facut ar fi putut fi interpretat: "si acum imi explodeaza capul". Cum vocea inregistrata era in poloneza si io habar n-am poloneza, momentul a fost foarte credibil. In starea in care eram, momentul cand s-au impartit ceaiurile si cafelele si stewardesa a scapat pe jos lamaile, mi s-a parut absolut hilar. Dar mi s-a parut nepoliticos sa rad ca idiotul si am incercat sa ma abtin. Ceea ce a sporit savoarea momentului.
Dupa o ora si 45 de minute eram in Varsovia. Cautand un suc. Si un loc sa fumez o tigara. Am constat ca in Polonia nu se pot folosi Euro, decat la casa de schimb valutar. Moneda poloneza, zlotul, este comparabil cu leul, cursul fiind cam de 3,7 zloti la un euro. Preturile cam ca la noi. Un pachet de tigari e 5.85 zloti. Ca tigarile mi le pusesem in bagaj. Mai era un pachet inceput, dar il uitasem acasa. Eram cu capul in nori inainte sa plec. Ca si pasta de dinti o uitasem. Ca mereu trebuie sa uiti ceva. Bine ca nu am uitat pasaportul...
Am uitat sa povestesc un moment fenomenal. Pe otopeni, dupa ce treci de punctul de control in care te verifica de metale, am descoperit 4 urne transparente ce contineau obiecte confiscate. Cele mai remarcabile erau: un spray paralizant, o cheie de 18, o potcoava, cu cui de cale ferata, un surub de 18, un set de tacamuri, un cleste de instalatii sanitare. Mai erau cateva. Am facut si poze. O sa le pun si pe ele. Si o sa adaug un link in acest post. Dar nu acum.
Pe la 9, rupt de somn, am ajuns in Cracovia. Distractie mare la bagaje. Al meu a fost primul. Intrucat m-am gandit sa nu ma duc cu mana goala, pusesem o sticla de Lacrima lui Ovidiu. Infasurata bine in haine. Desigur, sticla se sparsese. De fapt se pulverizase. Bagajul era intr-o punga mare, usor aburita. Cand am deschis bagajul, hainele mele chefuiau, cantau si dansau, imbibate bine in vin. Bine ca nu s-au udat si tigarile sau ca nu au gasit hainele pachetul, ca daca se apucau si de fumat, imi dadeam foc la valiza... Doar trebuia sa le fi spalat degeaba si de asemenea calcat degeaba. Noroc cu tehnologia. Ca le-am putut spala usor. "Cazarea" a fost intr-o mansarda. Intr-o vilisoara draguta dintr-un cartier aproape de centru. Pozele vor fi si aici. Foarte mult bun gust si nimic inutil. Simplu si elegant. Acum vreau si eu mansarda. Cand o sa imi fac rost de vila...
Foamea a batut somnul si dorinta de a cunoaste localnicele despre care auzisem doar cuvinte de lauda, ne-au indemnat sa incepem plimbarea. Cracovia este la o inaltime considerabila, pentru ca in fiecare curte exista cate un brad, iar aerul era foarte curat. Ne-a trecut somnul. Ne-am suparat foerte tare pe Romania. Totul era impecabil. Nu am vazut o hartie pe strada. Tone de verdeata. Oameni zambitori si cosuri speciale pt reciclare. Si nu erau de forma. Cineva chiar le folosea. A urmat o injuratura printre dinti, un "uite bah, ca se poate", "numai noi mai suntem jegosi". Normal ca Polonia este in UE dinaintea noastra. Neavand rabdare sa mai cautam, ne-am pacalit foamea cu un Kebap. Care se serveste cu tot cu furculitza, sa il poti manca decent. Am reusit totusi sa ma murdaresc cu sos pe maini si sa raman fara servetel. Dar asta era asa, de distractie.
Am ajuns pe malul raului, vis-a-vis de castelul Wawel. Splendid este un cuvant urat, fata de ceea ce vedeam de fapt. Ce mi-a placut foarte mult - pistele pentru biciclete. Semafor separat pentru biciclete. Ce mai, chiar te puteai deplasa prin tot orasul cu bcicleta, fara sa iti fie frica sa nu te calce masinile. Si desi era cam ora 11, sambata, foarte multe biciclete. Pe malul raului se amenaja o scena uriasa. Habar n-aveam de ce. Am aflat mai tarziu. Si bine am facut ca am aflat! Am cautat un loc, sa "'puscam" o bere. Am gasit o terasa cu mese de lemn si banci de lemn sau leagane. Foarte frumoasa ideea. Oamenii erau putini. Terasa abia se deschidea, totusi era un tip vesel. Probabil luptase vitejeste dis-de-dimineata cu berea. Dar era simpatic, nu violent. Incerca sa intre in vorba cu niste turiste cam de 50 de ani. Ele stiau doar rusa, el le vorbea intr-un fel de engleza si mai mult se intelegeau prin semne. Am hotarat ca trebuie sa dorm si ne-am intors pentru o ora de somn. M-am enervat ca trebuie sa ma trezesc, dar erau foarte multe de vazut. Si chiar mi-a trecut somnul cand m-am intalnit cu un carnat. Au polonezii niste carnati... Dar despre asta, in episodul urmator. Am sa savurez aceasta poveste, iar acum imi este prea foame sa continui si in plus, articolul ar deveni enervant de mare si poate plictisitor. Si mai e si tarziu si mi-am promis ca dimineatza ma duc in parc sa calc iarba in pas vioi si am mai promis, pe deasupra si solemn, ca ajung mereu la timp la birou. Asa ca momentan, va urma....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu