22.7.07

banc propriu

Dap, dupa cum zice si titlul, am scornit si eu un banc... Conform legii lui Murphy, l-a mai inventat cineva deja, dar io nu il stiam cand l-am scornit. Deci bancul...
Vine Bula la terasa cu ochiu` vanat.
Prietenii il intreaba:
- Ce ai patit Bula?
- A, nimic grav, o alergie alimentara...
-Cum asa? ai ochiul vanat...
-Pai da, am mancat bataie...

11.7.07

Mici si cul`

Speech

Flash

Touch

Ganduri fara nici o legatura intre ele

* Azi am luat salariul. Exista Rai. Azi m-am simtit in Rai. Dar asta nu are nici o legatura cu salariul.

* La o masa, doua fete si un baiat. O fata ii zice celeilalte: - Ce par frumos ai! Si ii zice si lui: -Nu-i asa? El raspunde: - Nu pot sa ma decid daca frumusetea ei incepe cu parul sau se termina acolo. Probabil pentru ca imi plac la fel de mult gleznele. Nu exista nici o legatura cu fapte reale, cel mult o coincidenta

* La multi ani, Racilor. Sunteti asa de multi... Si eu habar n-aveam. Ce frumos.... As putea sa imi deschid o pescarie. Astept berile alea multe. Hai acum, cat pot sa va fac cadouri. Nu are nici o legatura cu faptul ca mi-am luat salariul.

* E deosebit de frumos sa iei apararea prietenilor tai in fata oricui zice ceva macar usor negativ despre ei. Mama stie ce zic. Straniu este ca am facut si eu ca mama. M-am luat de prieteni ai altor prieteni. Si mi s-a amintit ce senzatie aveam in trecut. Corolar: De acum inainte, prietenii prietenilor mei beneficiaza de respect dinainte de prima impresie, cel putin egal cu respectul pentru prietenul-legatura. Dificil corolarul asta. Mie mi-a luat 5 minute sa il gandesc si 10 sa il inteleg. Nu are nici o legatura cu prostia.

* Munca l-a creat pe om, dar lenea il mentine. Asta nu are nici o legatura cu nimic, dar imi foloseste din ce in ce mai des pentru a imi calma constiinta. Colegii stiu de ce :) Gata, de maine ma apuc de treaba.

* Cracovia e tot acolo, amintirile sunt inca in flacari, posibil de la artificii. Oricum, o sa va mai scriu tot ce am promis. Asta are legatura cu lenea. Dar nu are legatura cu ce fac eu noaptea intre 3 si 6.

4.7.07

Supermarketul din Cracovia

Inainte de focul de artificii a mai fost un moment interesant. Ca niste oameni responsabili si care se respecta, am facut calculul ca daca tot avem ustensile la dispozitie (aragaz, frigider, cutite, tigaie, detergent de vase...), sa ne facem provizii pentru un mic dejun sanatos si mai ales satios. Unde altundeva, decat la un supermarket. Aveam deja ceva bani schimbati prin buzunare, am gasit si supermarketul si am inceput sa alegem ce aveam nevoie. Prima, a fost berea, ca vorba lui, fara un sanvish, fara un ou, mai poti trai, dar fara bere, nu se poate. P-orma mi-am facut damblaua cu cola-chery. Nimic special. Baubila. Ceaiul am stat cel mai mult sa il alegem. Ca trebuia sa fie verde. Si ceai verde era doar cu 6 zloti. Si celalalte erau cam 3. Ne-am hotarat ca trebuie sa fie bun. Si ne riscam, ca vorba aceea, suntem in vacanta. (Pentru cine nu a citit inca primele parti, sa stiti ca e vorba de mine si un pretin d-al meu cu care am calatorit, ca nu ma respect chiar asa de tare sa vorbesc la plural despre mine...). Gata! Hai sa platim si sa mergem. Da` paine? A, da, parca ar fi buna si niste paine... Foarte straniu, toata painea avea acelasi pret. Dar arata foaaarte bine, si avea si gust bun. Asta cu gustul am constatat-o ceva mai tarziu... Aveam de toate. Dar parca mai vroiam. Am impartit misiunea. Eu cumpar carne, el cascaval. Cascavalul a fost bestial. Si carnea. Dar foarte putina. Ca mi s-a parut ca taie felii groase, si l-am pus pe vanzator sa se opreasca din taiat dupa 8 felii. Care nu erau groase. Erau semi-transparente chiar. Gata! Acum chiar e gata! Platim pentru a treia oara dam sa plecam. Cand observam in cosul cuiva oua. Aste nu le gasisem inca. Si dai si cauta-le. Nimic. NU erau. Ce facem? Plecam fara? Sau mergem sa intrebam unde tine magazinu` ala ascunse ouale? Hai la vanzatorul de la carne. Care stia doar poloneza. Stii sa imiti un pui? Eu m-am descurcat destul de bine. Dat frumos din coate, cotcodac-cotcodac. S-a prins omu` repede. S-a dus imediat si mi-a aratat pui congelati. Si pui proaspeti. Si piept de pui. Si pui intregi... Acum e acum. Cum imiti un ou? Ce mai, a durat vreo 3 minute. Am sesizat cu coada ochiului ca ne si privea cineva. Omul era deja rosu. A fost foarte vesel cand a inteles ce vroiam. A mers fuga-fuguta si ne-a aratat unde erau ouale. Langa legume. Chiar langa telina... NU am inteles asocierea. Nici de ce am observat eu telina. De fapt stiu de ce am observat eu telina. Dar atunci nu conta asta. Aveam oua. Am plecat fericiti, dupa ce i-am zambit a 4-a oara casierei care se obisnuise deja cu noi, si binenteles am uitat ca avem nevoie si de ulei pentru a gati. Traiasca teflonu` si skilu` lu` pretinu` asta al meu. Dar despre micul dejun, mai tarziu, acum ma duc sa produc o tigara, ca iar am ramas fara. Tre` sa cumpar vro` 3-4 pachete la salariu, sa multumesc pentru intelegere colegilor cu care am impartit cu drag tigarile lor :)

3.7.07

poezie in proza

Daca anumite sentimente ar putea fi scoase din noi si transformate in pietre pretioase as fi bogat. As scoate cele mai stralucitoare, fierbinti si rezistente pietre. Nu mereu. Acum. Si alte ori....

Cracovia - partea a doua

Si cartita se apropie tiptil si ma musca de fund. Atunci, improspatat si revigorat, m-am trezit si am luat lenea de misjoc si am infipt-o in pamanat pana la gat. Da, dragii mosului, asa s-a terminat povestea cu mine si lenea. De trei zile ne luptam. Ramasesem amandoi fara puteri cand a trecut cartita. Lenea i-a promis ca daca o musca de fund, nu va mai trebui sa munceasca deloc, toata viata, va sta cu burta in sus la soare. HA!! Ce fraiera e lenea asta. Nu stie ca draga de cartita sta pe sub pamant :) Eu i-am promis ca o ajut sa isi faca blog. Si ca in povestea cu Greuceanu, m-a ajutat pe mine. M-am trezit la 6 azi. Pornit pe fapte mari! Ma duc sa alerg. Da` planul initial era sa nu ma duc singur. Numai ca lenea, acum eliberata din lupta cu mine, s-a aciuat prin patul altcuiva. Se pare ca ma duc singur. La alergat. Oricum, in acel pat sunt doua persoane si io sper ca nu mai am afaceri cu lenea... :D Pana nu imi pierd de tot speranta ca telefonul magic nu e acum pe silent, m-am gandit sa termin si povestea cu Cracovia.
Pentru ca am dormit asa de mult, am sa continui din momentul in care a trebuit sa ma trezesc. Furasem vro 50 de minute de somn cu vise multe si mici. Primul reflex a fost sa imi pun perna in cap si sa injur in gand. Dar am privit tavanul, care nu era tavan, era un geam si dadea fix spre cer. Si cerul mi-a zambit. Era un norisor in forma de ranjet. Si atunci mi-am zis ca daca si cerul face misto de mine, trebuie sa ma trezesc. Imi uitasem si pieptanul acasa, asa ca a fost destul de distractiv sa ma privesc in oglinda. Oricum nu zaream prea bine, ca ochii imi erau carpiti de somn. Am zis ca nu prea conteaza, oricum, nu ma vede nici un cunoscut si am purces. Pe malul "Wistei" scena era aproape gata. Era si ceva lume. Doua ecrane uriase dadeau faze haioase cu motociclisti ghinionisti. Norisorul alb si pufos se cam cariase. Era negru-negru acum. Si din ce in ce mai mare. Lumina crepusculara. Lume alergand. NU prea pricepeam eu ce se intampla. Pana a inceput sa ploua. Marunt. Si rece. Atunci m-am trezit de-a binelea. Era dragut cum se adunasera cate 50 sub fiecare copac, iar cei de pe margine se tot invarteau sa nu bata vantul spre ei. Eu si cu pretinul asta al meu cautam hotarati berea. Ploaia a fost destul de scurta. Cam 10 minute. Suficient cat sa ma inscriu la concusul de tricouri ude. Numai ca aveam camasa. Oricum, de remarcat solidaritatea hainelor mele, care au vrut sa fie toate ude. Cele din "camera" isi reveneau din mahmureala intinse pe uscator (chestia aceea metalica de la ikea cu multe fire si care se pliaza).
Oarecum ma enervasem de ploaie, pentru ca nu ma asteptam. De fapt era pregatire pentru curcubeu. Ca era o frumusata de curcubeu in program. AM vazut eu multe la viata mea, dar asta le batea pe toate. Sau locatia era speciala. Sau nu ma trezisem de tot. Oricum, un curcubeu de vis.
Ne-am holbat noi la curcubeu si am facut poze si ne-am dat seama ca ne e foame. Ne-am intors in zona cu multa lume, unde pe niste gratare uriase, cat roata de car de pe la noi, invarteau polonezii o gramada de bunatati. Erau carnati albi, rosii si negrii. Frigarui de porc. Astea erau cam de 3 ori ca dimensiune cat alea de la SprinTime si erau de porc. In niste ceaune la fel de mari faceau sote de legume, cartofi noi, ciolan afumat cu varza si mai pereparau niste jumatati de paini lungi, unse cu ceva apetisant imediat dupa ce erau prajite. Am incercat carnatul rosu si o frigaruie. Orgasm papilar, nu alta. Si ne-am saturat. 7 zloti carnatul, 12 frigaruia. Dar nu am mai fost asa satul din delegatiile la care platea firma din vremea aia, consumatia. M-am gandit ca fiind facute in public, imi iau ramas bun de la stomac, care sta si asa sa explodeze de cateva luni bune. Spre marea mea surpriza, am avut cea mai normala si sanatoasa digestie pe anul asta.
HA! satui fiind, am plecat dupa bere. Am gasit un loc linistit, cu mese si lume, numai bun de observat fauna, care era de asemenea pe lista de prioritati. Ori ne-am luat noi repede de la bere, ori de la ras, ori pur si simplu nu erau trufandale, ca noi nu am vazut nimik. Poate doua, hai trei, sa ne fi atras cumva atentia. Dar asta pentru ca eram foarte concentrati sa vedem ceva...
Am observat un obicei straniu. Sucul de fructe de padure in bere. Si polonezi bine si foarte bine facuti sorbind mirifica bautura cu paiul. Am luat si eu. Am baut fara pai. Si fara bere, ca numai bere nu mai era. Posibil sa te imbeti usor din combinatia aia. Cine stie...
Intre timp, a inceput muzica. Cand am iesit din tereasa, care era asa, la vreo 200 de metri de malul raului, stupoare. Toata Cracovia cred ca era acolo. Si poate si din alte orase. Nu mai zic de turisti. Mi se pare ca am auzit vorbindu-se si romaneste. Nu sunt sigur. Imaginati-va 10 000 de oameni forfotind de-a lungul malului unui rau. Incredibil. Pusesera trei slepuri pline cu boxe in mijlocul apei. Formidabil. Ne-am plimbat sa gasim un loc mai interesant. Am gasit un teren de sport foarte frumos amenajat plin de copii. Ma rog, zic eu copii pentru ca pareau sub 18 ani. Usor veseli... Probabil de la bere. Am luat un fund de iarba si am asteptat. Am fumat o tigara. Am dat o tura, sa vad daca mai pot sa alerg. Mi se parea bestial. Sa alergi pe intuneric printre oameni beti. Am reusit sa fac o tura intreaga, fara sa ma opresc. Mi-am adunat sufletu`. Si ne-am hotarat sa mai mergem, sa mai vedem, una alta. Cantau Alpha Vile. Super tare. Si-au luat aia ramas bun si a inceput sa ne incante Jean Michelle Jarre. De data asta cred ca de pe cd. Nu conteaza, ca odata cu Jean, au dat drumu` la artificii. 20 de minute. 20 de minute in care am zis de 10 ori ca e gata, ca asta a fost finalu`, ca prea a fost misto. Dar urma si mai misto. 20 de minute din care 19 le-am stat cu gura cascata. Alea de la noi de revelion au fost minciuna. Am facut si o paralela cu continenta. Din ce in ce mai misto. Un crescendo continuu de senzatii si uimire. CEL mai tare foc de artificii. Si la sfarsit, se facuse un strat de fum prin care se vedea luna. Ca infilme. Doar ca mai frumos. Si mai real. Nu eram beat. Imi revenisem de la alergat. Si era o simpla sarbatoare. Un fel de Florii de la noi.
Sac, acum va las cu gura cascata si ma duc sa alerg.
Partea a treia vine si ea, acusica :)