BadKarma

Shunca de praga... AM GASIT-O!!!!!!

2009-03-14T21:08:00.002+02:00

Deci cum spuneam odata unui prieten, shunca de Praga e faimoasa oriunde, numai in Praga nu.

Daunazi am gasit-o. Intr-o conserva. Dar scria in engleza pe ea. Oricum, era pentru export.

Pe urma m-am prins de ce nu e peste tot. Seara... Cand m-am uitat in oglinda. Sunt plin de shunca de Praga! Omenii din Praga, nu au nevoie sa cumpere, o fac singuri...

Dar vine primavara si imi iau angajamentu` solemn in primu` rand fatza de mine ca o fac mushchi. Sper sa nu iasa muschi tziganesc, ca m-a intebat un Taivanez daca sunt tzigan, ca a auzit ca in Romania sunt multzi. I-am explicat ca poate fi considerat ofensiv si sa nu mai intrebe data viitoare si ca din cate stiu eu, nu sunt. Dar daca ma bronzez si pentru ca ma cheama Tiberiu, as putea trece drept. Mai prost cu limba. Mishto, nu?

Pepper Combo

2008-12-16T21:52:00.002+02:00

1. Sunt in Praga. Lucrez la aceeasi companie (stiu, dezamagire maxima, mai ales ca ar urma numarul 13....), doar ca biroul este acum in Praga. Ma simt bine. Pentru prima data cred, in viatza mea de cariera, ma simt multumit cu ce fac.

2. Am fost la primul eveniment de Magic: The Gathering. Mai demult, dar scriu rezumat. A fost un pre-release la Shards of Alara. Cine nu stie despre ce vorbesc sa intre aici: www.magicthegathering.com si sa se uite la poze. Daca vrea sa ne jucam, sa imi lase un mesaj.

3. De la Magic m-am inspirat cu faza aia cu Pepper Combo din titlu. Pepper ca e piperata si ca azi am mancat neshte carnaciori "madjar". Si ce vroiam sa spun are legatura cu Ungaria... Mare vesti mari, vine Craciunul. Asta stiati, probabil. Dar nah, acum tre' sa vin si eu prin tzara. Asta nu stiati (toti). Pei cum. Cu avionul! Nu prea e decat foarte scump. Cu autocarul! Nu se poate. Ca ruta Praga-Severin e desfintata. Hmm. Mai era una prin Arad, dar sunt locuri abia dupa 22. Ma haleste mama ca nu stau decat pana pe 28... In fine. Nu-i bai. Iau trenul. Si ce daca e mai scump?

Ah. Nu se poate. Ca e greva. La CFM. (Caile ferate Madjare :) Nu stiu cum se cheama. Ma dau si eu destept ca am adaptat numele. Iar trenul direct Praga-Bucuresti, exact... Nu se poate. Nu mai sunt vagoane. Dap. Avem un singur tren direct Bucuresti Praga si ala nu mai are vagoane. Are cusete in schimb. 20 de locuri. Date din toamna... Daca nu se rezolva doleantele lor, are madjarilor.... pauza de Tibi....

4. Am un coleg taiwanez. Nu la birou, acasa... Coleg de apartament... Ca asa se sta in Praga. La gramada. Cu Brian Wade..., Brian Wade e alt coleg. Lasa, va zic mai incolo de Brian. Daca nu aveti rabdare, cautati pe IMDB. Dap. Exact acel Brian Wade (Asta la vista, Bill Gates); [sau era altfel?]; {omul a lucrat la Terminatr, ca aici vroiam sa ajung}...

Ba nu. Vroiam sa ajung la Al. Tovarashul de apartament Al din Taiwan. Asa... Intr-o zi mi-a povestit ca initial el ar fi trebuit sa ajunga in Budapesta (iata si legatura cu subiectul...). Si l-am intrebat cum s-a hotarat, ca Budapesta era mai aproape de Tai Pei (Nu platea 1000 de euro avionul, doar 950...). Iata ipoteza de deductie logica de ce Budapesta e un oras nasol. Deci, Al, are un prieten. Acest prieten a locuit in Budapesta. 3 ani. (Deci i-a placut, ca daca era rau, pleca...). Si omu' si-a facut o prietena. Nu am inteles eu cat de profunda a fost relatia. Cert este ca domshoara de 19 ani sau asa ceva s-a mandrit cu faptul ca a jucat in filme porno. Si Al, afland asta de la prietenul sau, a zis ca se muta in Praga.

5. O sa revin cu idei picante, ca mi-am luat laptop cu 150 de euro si vreau sa profit la maxim de el (cum jocuri nu merg, decat Diablo 1, o sa scriu pe blog...)

Anunt si eu locuri noi de munca...

2008-10-16T14:55:00.003+03:00

Salutare cititorule.

Cauti de lucru? Stii un pretin care cauta de lucru?
Hai la mine...

Pythoni, .Netteri si Flexisti. Asta vreau. ACUM! REPEDE! Ca arde!
Click pe numele articolului, si citeste ce si cum. Sau comenteaza! Si te caut eu, iar!

De mijloc de Septembrie

2008-09-12T14:25:00.003+03:00

M-am tuns.

Dar mi-a crescut la loc. Aproape...

Cineva zicea ca o imagine face cat 1000 de cuvinte. Dar un film, cat face?

Daca luam secunda de film cu 24 de cadre pe secunda, cate secunde sunt in film, inmultzit cu 24 000 de cuvinte, mai adaugam si sonorul, care se pune si el la numarat, sa zicem Scatman John cu 80 de cuvinte pe minut, faceti si voi calculul...

Totusi... Daca e un film prost, face cat 13 cuvinte. Si anume: "De ce nu am plantat eu vie, si am dat banii pe film?"

De fapt am plantat vie, ma rog, am carat aracii... Abia astept sa ma duc sa gust rodul muncii mele... Sunt sigur ca acum sta la damigeana :) Se pregateste pentru mine!

Mda, deja am facut 2 calatorii in trecut. Si mai fac inca 2. Prima, felicitari colegului meu de liceu, rivalului meu la olimpiade, prietenului meu, colegului meu de pregatire la matematica pt examenul de facultate, prietenului meu regasit dupa 5 ani, sefului meu, mentorului meu, exemplului meu de ambitie si gandire sanatoasa combinata cu practica si intelepciune. Am uitat ceva? Ah, este vorba despre o singura persoana. Mda, a facut toate astea, si mai face ceva acum, pentru care il felicit din suflet. Stie el cine, si mai stie si de ce! Si a ales chiar ziua mea de nastere pentru eveniment. HA! Acum imi dau seama ca ziua mea e in weekend si nu trebuie sa aduc bomboane la serviciu...

Ca veni vorba de serviciu. Am fo` lipsa o vreme de pe blog din cauza de serviciu. Se apre ca ultimul meu post, despre raceala din gat, care a fost fatala pentru monstrul din mine, avea sa prevesteasca vremuri dure.

Am fost dat afara. Mai lipsea un sut in fund. Io, din instinct de conservare, zic ca nu am meritat asta, dar nah, altii au alte pareri. Din pacate nu pot sa ma plang pe blog, pt ca blogul asta nu e pt plangeri. Poate o sa fac un protest, asa, ca sa citeasca lumea si sa isi dea cu parerea... Am si o idee. Va tin la curent.

Rezumat al paragrafului anterior: Nu mai lucrez la Monster, in Praga, ci la PrismaStar in Podebrady.

Filmul urmator e din Podebrady...

Acum sunt la serviciu.

So, vizionare placuta, si astept comentarii. Da?

Revenire spectaculoasa...

2008-06-03T21:25:00.002+03:00

Ah, nu a mea pe plog. A mea in lumea celor cu viatza in ei. Nu, nu am fostmort. Nici plictisit. Ca mama iar incepea sa ma intrebe daca mi-am gasit alt job. Am luat in schimb un virus de gat. Ca deh, se poarta. Si e mai ieftin ca fularul. Dar nu am zis la toata lumea. Ma rog, o fi de la berea prea rece sau de la fereastra deschisa. Nush. L-am luat si l-am omorat. Asta e. E primu` virus care a stat in gat si nu s-a dus si in nas. Ma enerva teribil daca aveam nasul belit de la shervetzele. Dar nu. Am fost ok. Si cum mama m-a invatzat ca boala de plamani se trateaza cu mancare, m-am mai ingrashat. Numai bun de Ignat. Dar nu cred ca ma mai tzine mult.
7 zile am stat la pat. Am batut orice record de odihna. 17 ore cu pauza 20 de minute sa beau apa. Am putut sa dorm 17 ore. Cine zicea ca 8 sunt de ajuns, nu stie ce vorbea.
Dar sa incepem cu inceputul. In Cehia tre` sa ai card de asigurat la stat. Da. Altfel, nu te baga nimeni in seama. Desigur, cardul dureaza, sa ti-l faca... cam 2 luni. Iar hartia ca ai cont de asigurat la stat, doar o luna. De fapt s-ar putea sa dureze mai mult, ca haria am luato dupa 5 saptamani si cardul inca nu...
Cand am fost prima data pentru analize... ce sa vezi, alea de sange p-aici nu sunt obligatorii. Deci, impunsul in Cehia, doar pe cale naturala. Ca minorii se impung de mama focului, dar despre asta dupe ce ma plang.
Si cum monster e din 34 de tari, virusi veseli de peste tot. Bine ca nu ma combin cu colege. Din 2 motive. Primu, imi pare rau ca asta e primu, dar asta e primu. Deci, primul: am facut asta odata si inca mai regret. Munca si distractia, cu persoane diferite in incinte diferite. Al doilea e, ca deh, ca tot omu, mai de varsta mea, slotul de combinat e momentan ocupat. Si e bine asa. Asa sa ramana! Daca n-ati intzeles, mai cautati inca odata singura poza cu o tipa de pe blogul meu.
Si totusi, ma astept la ceva imbolnaviri masive. Ca gripa au avut cam 60% din colegi. Nu stiu cum l-au transmis sau pe ce cana l-au lasat de l-am luat si eu, sau daca sa mai am incredere in masina de spalat vase...
Nu conteaza. Sa revin la sistemul medical. Deci la ora 10, nu sunt doctori. Tre sa te duci iar, la 1. Iti faci programare, te vede doctoru si ce crezi ca iti zice? Pei... da. E viroza. Peste tot. Dar tu... desi ai tusit toata dimineatza, si poate abia, abia ai luat boala... daca n-ai febra..., nu am ce sa-ti fac.
Dap. Exact asa. A zis sa ma duc frumos acasa, sa ma imbolnavesc mai bine si sa vedem p-orma cum tratez. Io nu stiu cum vine asta. Dar parca mai bine era cu prevenitu. Sau eu fiind deja infectat, aia era. In fine. Doctora era foarte buna. A descris exact ce patzesc. Febra, alea-alea. La fix. Pe ceas. 5 zile.
Luni... ma duc iar, ca vineri si joi am visat frumos. De la halucinatii, de la febra. Nu stiu. Dar a fost bestial.
La ora 4. Nu mai e nici un doctor. Dar vino maine. Maine, merg la 9, doctor la 10. Vin iar la 10. Care se face 10:15... Hartiile se pot da maxim pe 3 zile in urma. Daca veneam luni, era alta treaba. La birou, ce sa vezi... S-a inchis luna! Si din 4 sick days pe care le pot lua pe an, am halit 3. Asa, dintr-o lovitura. Mai am una prapadita, pe care nu am voie sa o folosesc urmatoarele 6 luni. Adica s-au dus betziile mele de duminica seara. 3 din ele. Si le pastrasem special pentru voi, cand veti fi venit la vara, sa ne turnam in cap prin Praga. Asta e. De acum primesc clar, vizite doar in weekend. Iar daca e sa mai dau de fro boala, mai bine ma descurc singur si dau si la altii. Ca asa m-am gandit eu sa fac o fapta buna. Sa tin doar pentru mine.

Tu ai tras frodata, matza de coada?

2008-05-16T12:29:00.001+03:00

O expresie foarte interesanta. Si eu cel putin am devenit expert. Dar acum pe bune, ati incercat vreodata sa faceti asta la propriu? Mi se pare mai buna decat aia cu frecat manganu. Nu de alta, dar de mangan te murdaresti pe maini. Iar sa porti manusi cand freci manganu mi se pare aiurea rau de tot.
Menta e buna, dar daca o freci prea mult, s-ar putea sa te constipi. Iar oamenii constipati nu sunt interesanti.
Imi aduc aminte cand trageam o matza de coada. Era mica... Si eu eram mic... Si am prins-o de spate. Si am prins-o de coada. Practic, nu am traso de coada, doar am prinso de coada. Si a mieunat. Si mama m-a intrebat: nu ai altceva mai bun de facut?
Daca esti lucrator la o corporatie, ar trebui sa ai :) ... ceva mai bun de facut... Acum sa va povestesc si unde vroiam sa ajung.
Io cand trag matza de coada, ma gandesc mereu daca nu am ceva mai bun de facut. In general incerc sa fiu un tip drept. Stiu foarte bine expresia: Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc. Eu nu fac asa. Eu de obicei muncesc de exact cati bani primesc. E foarte interesant. Daca primesc mai multi bani decat muncesc, ceea ce s-a intamplat o singura data..., ma agit putin si daca nu sunt bagat in seama, incep sa trag matza de coada. In felul asta, ma asigur ca nu exista o mica discrepanta intre munca si salariu. In acest fel sunt sigur ca nu fac nimic. Ca sa iau bani pe degeaba.
De obicei situatia nu rezista mult, pentru ca te saturi si de jocuri online, si de counter strike. N-am incercat World of Warcraft, dar cine stie ce iesea. Cu alte cvinte, chiar daca in general e placut sa vezi pisica tzipand, si nu ma refer la "pussy cat", ci la pisica din expresie, la un momentdat incepe sa te ia cu dureri de cap si cu lehamite de atata tras de coada.
Se mai intampla uneori, 40% din ocazii sunt asa, sa fi platit mai putin decat muncesti. Atunci, matza intervine doar pentru a balansa. O folosesti o ora pe zi. Si zici ca citesti presa. Sau tocmai ai mancat si citesti mailurile din pauza de masa. Lucrezi 6 ore, si astfel, cresti valoarea orei de munca cu 20%. Cine nu ar vrea acum o marire de salariu cu 20%???
Ce te faci insa cand iti moare matza? Adica, altfel spus, iti dai seama ca muncesti prea putine ore pe saptamana ca sa iti permiti sa si freci matza? Aici e un alt fel de expresie. Nu vreau sa dau detalii la ce se refera. Ar putea avea legatura cu o blonda, fie ea si bere. Deja am dat prea multe detalii, dar asta e...

Deci, ce ma gandesc eu cand trag matza de coada, este mereu, daca nu as putea sa fac ceva mai bun. Mama mea a zis candva ca eu nu o sa fiu instare sa gasesc un loc de munca pt mine. Si a avut dreptate! Am gasit deja 11. Si am mai fost acceptat la inca fro 3, dar nu m-am dus, ca asa e mereu, tre` sa alegi. Si a mai avut dreptate intr-un aspect. Nu am putut sa gasesc DOAR pentru mine. Pentru ca am cativa prieteni care au ales o cariera din cauza mea. Adica am gasit eu ceva mai bun pentru ei. O matza mai buna... cum sa zic.

In acest spirit, fac apel la doritorii de schimbare, atat a activitatii, tarii, matzei, stilului de viatza, dar care sunt suficient de nebuni sa isi ia picioarele la spinare de pe fotoliul caldutz de acasa. Sa ma caute! aici unde sunt eu acum, se cauta tineri deshtepti. De fapt singura conditie este sa fi destept. Cine vrea in Praga, sa stie ca eu am nevoie de el/ea!!! .Net, C#, testare, QA, finante, munca de birou, munca de teren, marketing, webdesign.... ce va place voua. Dati de veste, si eu va invatz ce sa faceti. badkarma1101@gmail.com. Logic, nu? Bagati mail! Cu CV! si eu va zic cand sa va faceti bagajele pentru plimbari prin Europa! HAI in SPATIUL SHENGHEN!!!

Sondaj de opinie, sau analiza de caz

2008-05-09T16:36:00.003+03:00

Am si eu o intrebare. De fapt doua. De fapt trei...
O sa le pun cu a si b si astept reply pe mail, aici comentarii, pe mess, unde vrea muschiuletzu si creierashul dumneavoastra.

1. Cine s-a prins al cui e blogu` si ma cunoaste ma considera cat de cat ok?
a: da, esti suportabil
b: nu, esti un ciudat si te urasc

Nota. Putei da si raspunsuri de genul... 40% a, care inseamna de fapt 60% b....

2. Credeti ca ar fi ok daca as scrie de acum in engleza? Plaja de cititori ar fi mai mare, dar posibil calitatea textului sa scada.
a: Nu, nu strica formatul
b: Da, lasa-i si pe altii sa inteleaga
c: Un experiment ar fi necesar pentru o decizie

3. Pentru tine, ce e mai important?
a: eu si cum ma simt eu
b: cum se simt ceilalti

Explicatie: Daca e sa te bati cu cineva pe viatza si pe moarte, e clar, toata lumea ar raspunde a, dar daca ai avea de ales intre a intarzia si a alerga, ce ai alege? Adica. Daca alergi, o sa transpiri, o sa obosesti, s-ar putea sa fii inconfortabil toata seara. Daca vei intarzia, inventezi un "scuze, a fost traficul aglomerat" si gata. Cine e mai important? Ce e mai valoros? Sa fii fericit sau sa fii altruist?
Am o dilema mare de tot si ma stresez foarte tare ca nu pot sa ii fac pe toti fericiti. Ca sa nu imi pierd mintile, va rog cu feedbacku'.

Si acum, si vesti buna. Melcul si-a gasit casa. Una mishto mishto. Promit ca fac poze si filmuletze dupa ce fac niste ordine, deci stati pe faza, ca anul asta... sigur... Si mai vin filmulete cu Praga.

Vagon, printre aburi de amintiri...

2008-04-28T11:14:00.004+03:00

Aperitiv:
La cererea publicului, fac o calatorie in timp de 9 zile si incerc sa surprind elementele interesante.

Felul inai:
Buna saptamana!

Si cum promiteam mai demult, motiv pentru care mi-am prins urechile, caci am fost certat (apropos, lasati comment fratzilor, ca nu ma crede lumea ca ma baga cineva in seama. Si nu vreau sa las transcriptu` de pe messenger, cu "hai frate cu vagonu`, ca ne-ai promis..." sau "vezi ca ai uitat sa adaugi continuarea cu vagonu"), acum incep sa va povestesc ce am facut sambata trecuta.

Felul Principal:

Ca de obicei, ne-am intalnit prea tarziu. Asa e frumos. 9:41. O ora foarte patrata. Am inceput sa cautam peste tot. Am gasit nenorocita aia de statie de tranvaie de noapte. Ne-am dat seama ca ne plimbasem in sus si in jos fara sa facem stanga. Trecusem pe langa ea, de cel putin 6 beri :D. Da, ca de la beri, nu mai stiu cate ori. Va este clar? Nici mie. Ne-am dat seama ce trebuie sa facem data viitoare daca vrem sa nimerim ushor locul. Am inceput sa cautam, folosind Google Maps si localizarea in functie de antene, un club cu muzica. Am gasit un Harley Davidson theme bar. Foarte cul. Parea cam scump, dar fauna era interesanta. De la bikeri cu pleata si barba, gen zz top, pana la batranei in sacou si cu pantaloni capucino, gen Hulio Iglesias inconjurati de fetitze interesante. Mie mi se pare ca din Praga lipseste grupa de varsta 17-27. Ori gasesti fetitze, care beau dintr-o halba mare-mare si nu inteleg cum si-au primit acea halba fiind minore, ori gasesti doamne. Cel putin asa arata. Nu stiu, prin metrou si pe la birou mai vad grupa respectiva de varsta, dar sunt fie secretare fie de alta nationalitate.
Sa revenim. Am gasit un club de jazz. Ca de la harley, era Iron Maiden si nu i-a placut lu` Jhonny. Am ales sa ii zic Jhonny ca suna mai fain Tibi, Jhonny si Tony. Ca deh, asta era formatia de colindat. Dupa un tur cerc complet, am ajuns de unde am plecat si am ales alta directie de cerc. Am fost intrebati daca servim: marijuana, go-go girls, lighi-lighi - fricky-fricky, cam asa facea din gura ala care ne chema la go-go girls, cabaret fro 5 bucati, sexy club, iar fro 5. Era unu` cu super oferta. 500Kc si bere gratis toata noaptea. Si show pe deasupra. Si desigur. Am fost serviti si direct cu sex, dar tipu` asta era negru, si ne-am gandit ca poate ne cere funduletzu` si nu am inteles noi.
Am ajuns din nou in piatza cu tranvaie de noapte, doar ca era pe partea cealata a unui parc si noi nu stiam ca suntem acolo, cand apare un sms. Amica asta a lui Tony, o profesoara de engleza care e venita din USA, ii zice ca "ei" se duc in vagon. Si da-i si cauta vagonu`...
Trecusem si pe langa el cu o noapte inainte, dar de unde sa stim ca acolo se intampla ceva? In fine, multumita lu` Internet, ne-am descurcat. Intram - clasic, grupa mica. Emo kidz. Punk kidz. Drunk kidz. Si cate unu` d-asta mai mare, gen roling stonz. Lumina maxima. Mese distruse. Bere IEFTNA! Hopa, zic, stai ca promite locul. Era miezu` noptii, ca deh, asa mergem, ca Cenushareasa. Crix stie! Vad ca astia Emo se cara. Cu tot cu neshte huse cu doo capete mai mari ca ei. Probabil chitari. Avusesera concert. Il intreb iar pe Internetu` care e faza si dansu`, politicos imi zice ca tocmai am ratat un concert punk. Hm. In Vagon, e muzica live, in fiecare zi, de la 10 la 12. Noaptea. Ca sa prinda fanii ultimul metrou. Bun, a doua bila alba. Pe la 12 si 05... Smells like 10 spirits. Cum zicea Nirvana: Here we are now, entertain us! Si s-a pus muzica! Frateeeeeeee. Buna muzica au avut. Am ramas cu gura cascata, lovit din toate partile de amintiri. A fost ca in studentie. Nostalgie amestecata cu bucurie. Cu bere nu, ca am stat light, sa savurez muzica. A fost cam asa, doar cateva: Green Day, Depeche Mode, Guns'n'Roses, Dire Straits, Metallica. Ce mai, numai d-alea grele si bune. Adica nu a fost heavy metal. Nici balads. Intre. Sa placa la toata lumea. Ma gandeam ca asa mi-ash face si eu playlistu`. Pe la 1 ne intalnim cu americanii, care erau pe acolo de pe la 11, dar uitasera de noi. Ne inghesuim in jurul unui coltz de masa si stam de povesti. Povestim noi ca suntem monstrii... Si ei ne povestesc ca sunt profesori de engleza. Frateee. Cehii astia, vor sa invete engleza. Daca sarmanii au toate filmele dublate. Aviz amatorilor de Cartoon Network in romana! Nu ucideti sansele tinerilor de a reusi in viata. Puneti text. Invata si sa citeasca, invata si limba straina! Ca citesc in romana si aud traducerea! Asa. Deci eram la masa cu 6 profesori de engleza. Si beti. Am ales sa savurez muzica si sa ma bucur de pielea mea. Pe la 4 am plecat spre casa. Am mai bagat un cremvusht prajit si am luat tranvaiul 51, cursa de noapte.

Urmatoarea poveste este cu duminica de peste o saptamana. Adica....... Pastele! Apropos, am auzit ca a Inviat... E pe bune?

Nu-ti convine? Scrie Acasa!

2008-04-23T17:58:00.002+03:00

Pentru a pastra balanta lumii in echilibru, am sa fac si eu ce face toata lumea pe blog. Am sa ma plang. Da, asa e. Nu sunt mereu vesel. Incerc. Oricum, oamenii au problemele lor, de ce ar citi problemele altora? Cei care se bucurau ca afla elemente picante, vor trebui sa mai astepte. Acest mesaj este pentru mine. Probabil o sa il citesc de mai multe ori, sa imi fac trafic!
Cand pleci asa de departe, de obicei ai si ceva regrete in tolba. De obicei cele mai multe sunt de fapt dor de casa. Cam asa i se zice. Nu neaparat de o anumita locatie, desi se poate si doar atat. Dor de oameni. Anumiti oameni in prezenta carora te simteai bine. Cei ce au format caminul tau. Cuibusorul tau. La inceput acum multa vreme, era doar mama si bunica. De pe la 6 ani incoace insa, au mai aparut elemente. Am sa va spun acum despre cel mai recent. Si nu cred ca se supara nimeni daca spun si ca cel mai puternic. Daca citeste cineva si nu ma intelege, sa scrie un mail. La mama lui. Eu nu accept critici la acest capitol. Cel mai mult imi lipseste o anumita persoana. Dap. Daca as reusi sa o fac sa se lase de prostii si sa imi asculte chemarea, apai nu as mai fi nevoit niciodata sa scriu posturi triste, negre, gri inchise. Simina? Vrei sa vi la mine la Praga?
Uite, sa iti mai amintesti fatza mea, daca nu mai stii, ti-am lasat o poza. Cand nu ai ce face, mai dai un click pe blog si mai privesti odata. Eu am si desktop, la telefon. Si in portofel. Ne sta bine, nu?

Pickled Chees 0.1

2008-04-21T11:16:00.003+03:00

Buna dimineata dupa standarde mai vestice cu o ora! Probabil ar trebui sa folosesc o formula neutra. In primul rand, probabil trece de dimineata pana termin eu de zis ce am de zis... si probabil lumea afla mai tarziu ca iar n-am avut ce face si m-am apucat de scris.
Am primit critici ca scriu prea mult. Adica prea mult deodata. Ca e prea lung si se plictiseste lumea. Asa ca... o sa scriu mai multe articole. Sa vedem ce iese!
In primul rand, mi-am completat azi de dimineata profilul. Nu de tot, dar e mai complet. Am realizat ca am doar 27 de ani, ceea ce m-a bucurat. Ma simt de 29. Nu ca ar fi mare diferenta, dar daca aveam 29, probabil la toamna faceam criza aia de schimbat prefixul. Sau ma inganfam!
In profil scrie numarul meu de SkypeIn, adica ma puteti suna aproape pe degeaba si eu va pot raspunde, tot pe degeaba! e foarte tare. www.skype.com si www.fring.com merita toata atentia! O sa scriu un articol special despre cum sa faci asta, putin mai tarziu!
A mai trecut un weekend. Am gasit ClubA-ul din Praga. Se cheama Vagon. Si are site. Va doresc bafta in a descifra ce scrie acolo! www.vagon.cz Daca ajungeti aici si nu vreti sa dati de mine dar sa va distrati, mergeti acolo. Are marele avantaj ca e la 3 minute de statia centrala de tranvaie de noapte! Ajungi gratis la dormitor (in cazul meu la salteaua gonflabila)!
Dar cum zice proverbul, ca sa gasesti printzu`, tre` sa saruti neshte broaste, acum urmeaza istoria cautarii vagon-ului!
Sa intram in context. Un american si doi romani. Baieti. Tineri. De fapt legal nu mai sunt tineri toti trei. Doar unu mai e. Pleaca vineri seara sa descopere cluburile din Praga! Inarmati cu Google Maps si Vodafone Conect Steady, am purces la cautari. Io ma uitasem inainte pe net, cam ce si cum ar fi interesant, si am vazut doua chestii. Unu` peste rau, langa pod, cica trece apa pe sub ringu` de dans, si unu` cu 4 etaje... Hmmm. Tentant! Si ne bucuram, oarecum, ca erau unu` langa altul. Cum era ora 9:30, decidem sa ne mai plimbam putin. Mergem pe pod, facem o poza... Decidem ca a trecut destul timp si ne intoarcem. La ala cu 4 etaje, ce sa vezi... Coada de 40 de persoane. Ca la televizor! Nu aveau fir de catifea si bodygarzi la costum, dar da, era coada. Bodyguarzi erau ca tricou cu muschi. Perfect. Hai sa mergem la ala cu apa. Intrarea pare libera! Ura! Dar nu era libera. Poti intra, poti folosi terasa. Daca vrei in club, scoti banul. Nu prea era lume si il intreb pe tricou-cu-muschi daca pot sa cobor sa vad ce si cum. Ii las ID. Imi zice "why? this is the best!" si ma mananca sub limba sa zic "Everybody says the same...". Ma trezesc impins inapoi, nu brutal, dar in scarba, si imi zici "I am busy". Ma enervez si plecam. Ah, era sa uit faza cea mai dragutza! Intre pod si coada aia mare, mai era un tricou-cu-muschi. De data asta avea un sacou. Si ne invita la bere ieftina si intrare gratis. Desigur am intrat, ca noi cautam gaina cu oua de aur si nu stii unde e! Si inauntru, stupoare. Loc bestial, muzica exact opusul. Plin de adolescenti, aproape sigur sub 18 ani. Cu doua animatoare, care pareau de la scoala de balet, dar fara experienta. Erau mai mult caraghioase. Nu erau prea dezbracate. Aveau manusi pana dincolo de cot, si jambiere pana mai sus de genunchi. Aveau cate o rochitza cu buric si un fel de guler. Foarte decent. Ma mir ca nu transpirau. Ce m-a shocat, YMCA.
Au bagat melodia, si toata lumea dadea din maini la unison. Si se bucurau. Parca am calatorit in timp. Probabil la varsta lor, era mai la moda muzica aia. A urmat Rock'n'Roll. Si dansau toti. Era cat se poate de Retro. Ma rog, locul era intr-un castel sau ceva. Asa arata cel putin. Dar chiar 30 de ani in urma cu muzica nu ma asteptam sa fiu. Probabil DJ-ul luase muzica de la casete cu reducere, ca au murit toti aia care le cantau si nu mai trebuiau sa plateasca drepturi de autor. Am ras cu gura pana la urechi si am platit berea.

Dupa ce am plecat de la tricou-cu-muschi-nesimtit am ales un nume mai prietenos. Friends. Dap. E un club pe o stradutza. Dar Google Maps rulz. Si l-am gasit imediat. Intram, totul pare ok. Aveau jet de azot, sa nu te vezi, cam multe becuri cu lumina neagra, dar era frumos, ca mi se vedea mishto ceasu` Atlantic de la bunicu`, ca are fosfor. Lume-asa si asa. Muzica, mult mai buna. Adica era George Michael. Macar asta mai traieste. Ne infigem in bere si incepem sa ne obisnuim cu lumina. Intr-un coltz, un tip cu chipiu gen us navy dansa de zor cu o domnishoara. Miscari cam caraghioase. Tricou mulat pe el. Cam subtirel si delicat. Casc mai bine ochii. Pantaloni trei sferturi, cu bretele, care incepeau mai jos de fund. In picioare... Tenisi. Mah, asta e GAY! O fi saracu`. Asta e. Fiecare cu gusturile lui. Mai inspectam. In coltzul opus, doo gagice se mangaiau. Hmmm. Asra ne place la toti trei, ne dam coate. Ne "radem". Si brusc, prin fata noastra trece un tip foarte repede, plutind parca. Ce sa vezi! Era pe role. Scot telefonu` si cauta pe google Friends Klub Prague. he he he! Si afara scria RnB Night. Era iBoys night. Dar am decis ca muzica e ok. Si ca putem sa bem. Era oricum ora 1. Am stat cuminti, sa nu ne agatze careva. Mai era o tipa cu un tatuaj imens pe umar care a dansat singura toata seara. Vro 3 ore. O fi luat extasy. Nu stiu. 3 ore sa tzopai, e un record. Si nu era chiar mini. Era sanatoasa! Am stat de vorba cu un negru` cu coditze. Mirosea frumos, spre deosebire de marea majoritate a cehilor baieti pe langa care am trecut eu pana acum. Cred ca de aia ne-a placut acolo. Toti erau parfumati si mirosea chiar bine. Chiar daca se fuma ca la turci. Si mai bagau si Azot. Am mai petrecut 2 ore cautand statia de tranvaie de noapte. Care era foarte aproape, dar berea ne-a impiedicat sa o vedem. Am ajuns pe saltea la 3:30 si a trebuit sa dorm cu americanu`, ca lui nu i-am gasit tranvai, si l-am adoptat. A fost ok, ca eram praf. S-a intors o singura data, pe partea cealalta si atunci a cazut de pe saltea. Dar era deja 11 ziua si ne-am trezit sa halim, ca berea facea spume. Sambata, a fost altfel, dar momentan, tre` sa pun osu` la treaba. Si va mai povestesc p-orma!

Shunca de praga 0.20

2008-04-15T11:15:00.008+03:00

Buna dimineata. La mine... ca sunt cu o ora in urma. Retardat, ca de obicei! Acum ca s-a linistit furtuna cu mama, care de fapt nu a fost furtuna... Foarte atipic comportamentul. Parca m-ash fi mutat din Dristor in Pipera. Cum e mancarea? Unde stau? Intrebari normale... Si acum cred ca vremea urata e de la mama. E suparata. Dar doar cred eu asa, ca nu prea poate un om sa influenteze vreme in halul asta. Eu o mai influentez din cand in cand, dar acum nu e de la mine.
M-am gandit sa pun multe-multe-multe poze. Pe urma m-am gandit ca toata lume face poze si in momentul de fata internetul geme de poze cu Praga. As putea sa pun poze cu mine. Dar... asta nu e tocmai interesant. Am sa pun un filmulet. Am sa incerc sa surprind acele momente unice, la care lumea nu se minuneaza. Fie ca asa e normal aici, fie ca nu e constructie (cladire sau monument istoric sau statuie), ori, cum imi place mie sa cred, nu au ochiul format ca un QA/tester.
Pana atunci insa, am sa fac si eu o descriere banala si obisnuita, a ce e interesant pe aici.
Nu prea imi place cum a iesit ce am scris azi. Daca vreti sa pastrati o istorie exacta a profetiilor, ar fi bine sa copiati ce am scris pana acum, ca s-ar putea sa dispara.
Poza cu ceasul este obtinuta prin impresionarea matricei de senzori a unui aparat de 700 de Kc. El e foarte destept. De fapt si ceasul si aparatul. Apartine avatarului ingerului meu pazitor, care m-a adoptat cand am ajuns.Mi-a dat salteaua lui gonflabila. Care a costat 800 Kc. Foarte bine dorm. Mai putin in prima seara, ca atunci era cam moale. Pot spune ca majoritatea lucrurilor care se umfla, trebuie sa fie tari. Asa-si-asa nu prea e de ajuns.
De fapt nu m-a adoptat imediat ce am ajuns. Cum a fost cand am ajuns, va povestesc mai tarziu. Acum vreau sa fac reclama, sa para ca imi e bine si scot limba la voi, cititorii.
BERE! Praga mai mult sau mai putin inseamna si bere. O bere e 25-28-30-35-40 de Kc. Cred ca deja ma injurati. Ron=(Kc+Kc/2)/10. Kc poate fi considerat si CZK. iar Kc=Czk=(Ron-Ron/3)*10. Iar in EUR, 1 EUR=25 de Kc. A fost 28, dar acum se duce spre 24.9. Gata. Cam asa calculez eu. Deci berea costa la fel ca la noi. Numai ca scrie ca are 10 grade si 12 grade. Dar e slaba. Si nu se gaseste decat in supermarket la sticla. Aici lumea bea halbe. Recordul pana acum este de 7 beri in 3 sau 4 ore. Rezultatul a fost echivalentul a doua "Stejar". Aproape nimic. Cu o exceptie notabila. Mahmureala de a doua zi a chiulit. Berea in concluzie e buna. Bei tone. O masa de pranz e in jur de 100 de Kc. Cu alte cuvinte, e aproximativ ok sa consumi dupa serviciu vro 4 beri. Care reusesc sa te inveseleasca. Eu as da acestei beri un maxim de 4 grade. Poate pe hartie este scrisa temperatura la care se consuma, exprimate in grade celsius. Sau nu stiu eu, si alcolemia in procente e diferita de taria in grade. Am sa ma documentez.
Carnatii sunt si ei multi, dar sunt banali. Painea are chimen. Am inteles ca e bun la digestie. Cehii sunt obsedati de usturoi. Se pare ca usturoiul e bun impotriva mahmurelii. Sincer sa fiu, intre alea 7 beri am scapat o pickled chees. Care la hanul "Nevestei vanzatorului de fringhie" e absolut geniala. Poate de aia nu m-am mahmurit? Nota: Undeva, pe pagina, exista intr-un coltz mititel un buton english. Cine vrea, pot sa procur tricouri cu gagica din site. Cu sanii dezgoliti :D
Fauna locala e dubioasa. Foarte multe creste. Tone de cercei, par roshu la greu. Ma refer la specimenele tinere. Uneori e destul de greu de ghicit care ce si cum pentru ca in centru, unde se afla si biroul meu, exista multi turisti. Si cand zic multi, ma refer la multi.
Cristalul de Bohemia. E interesant. Am sa va pun un filmuletz cu un cantator la pahar. Foarte interesant. 25 000 Kc o lampa de cristal daca o iei din buricul targului.
Cladiri. De cladit au tot cladit. Nu ma pricep la arhitectura, dar imposibil sa nu gasesti ceva care sa te lase cu gura cascata!
Acest articol va fi urmat de altele pe aceeasi tema si va fi updatat, ca acum tre` sa pun osu` la treaba. O sa apas cu o viteza uimitoare butonul de pornire al Outlook-ului!

Cine nu ma cunostea, sa afle!

2008-04-14T19:08:00.003+03:00

Cand eram mic, imi amintesc curtea de la Severin. Aveam un brad. Langa el era un leagan. Cadrul metalic era verde. Si pe post de scaunel aveam o pernitza de placi aglomerate cu o catifea verde. Avea si burete. Si se potrivea foarte frumos in cadrul metalic. De asemenea, mai era vita de vie. Patru randuri daca imi amintesc eu bine. Era frumos. Ma ascundeam printre frunze.
Ma jucam singur.
Apoi a trebuit sa ma duc in alt oras cu mama. Ca bunica mea nu era mereu acasa. Gatea la oameni mari si blonzi de pe un vapor. Venea acasa doar cateva luni pe an. Iar tata, tata era o figura interesanta, cu barba, cretz, care imi aducea ananas. Il vedeam rar. Dar ma bucuram cand il vedeam.
In noul oras il vedeam mai des. Aproape in fiecare zi. Mai disparea uneori, cate doua trei zile. Cand venea, zicea ca a fost cu Joe cu TV-ul. Si nu se referea la Televizor, ci la o masina. Era una ciudata. Albastra. Murdara mereu. Gen camioneta. Si avea o patura albastra. Ca m-a luat si pe mine odata.
Imi amintesc cand plangeam singur la camin. Ca nu vroiam sa ma lase mama singur. Ea mirosea frumos. Era profesoara pe atunci. Si acum este. Acum este mai mult decat profesoara. De fapt da, e profesoara. Te invata despre viata in general, nu doar o materie. Mama imi placea. Educatoarele nu. Miroseau a fasole. Si ne dadeau spanac, dar nu era bun, ca ala facut de bunica mea. Bunica mea il face cu lapte si tocat marunt. Mniam Mniam.
Dupa aia nu m-am mai dus la camin. Am mers la gradinita. Si am primit prima mea cheie. Stiu ca m-am speriat, ca o aruncasem dupa pat, si nu mai stiam unde am pus-o. Stateam la numarul 8. Aveam cea mai frumoasa usa din scara. Mama a vopsito. Sa para ca e din lemn. Cel mai drag loc a fost acolo. Liniste si pace. Si am inceput sa cunosc oameni mari. Ei fumau mult in camera mica. Eu nu fumam pe atunci.
Intro dimineata i-am furat lu` mama scrumiera. Si am fugit pe hol. Si am suflat in tigara. Dar nu am simtit nimic special. Mama avea o scrumiera de bronz. Cu Manekin Pis. O facuse bunicul la santierul naval. Arata dragut. Altfel nu ar fi folosi-o mama, ca era mica. De fapt mama a avut mereu scrumiere mici. Ii placea sa nu miroase toata casa si le curata des.
Apoi am mai crescut. Am mers la scoala. Unul din oamenii mari, dar care nu fuma deloc, mi-a devenit diriginte. Foaaarte ciudat. Am poze de la rau, cand aveam 5 ani (maxim) calare pe "Domnul Diriginte". A fost prima mea alegere grea. Nu l-am mai strigat Gigi. Imi pare rau acum. As vrea sa il gasesc candva. Poate imi citeste mesajul, si imi scrie. tiberiu.p@gmail.com!!!
La scoala, prietenii mei s-au impartit. Dar unul din ei a ramas. Il chema ca pe mine, numele de familie. Ne jucam testoasele ninja pe HC. Si am mers pe deal sa culegem flori si plante pentru ierbar. Pe vremea aia se facea ierbar.
Si apoi mama m-a dus la targujiu, la tribunal. Se certase cu tata. S-a purtat foarte frumos cu mine. Mi-a luat si inghetzata. Cam manipulativ daca ma intrebati acum. Ii era frica. M-a chemat judecatorul si m-a intrebat daca stiu ca mama si tata se despart. Banuisem eu ceva! Mi se parea normal ca mama sa nu se mai certe cu tata. Si m-a intrebat judecatorul, ca eu cu cine vreau sa stau, cu mama sau cu tata. Batea inima in mama... Tata nu era acolo. Stia deja ce o sa aleg. E un om destept. Ea credea ca eu o sa aleg sa fiu zapacit. Mama a crezut mereu ca sunt zapacit.
E foarte greu sa castigi increderea lu` mama. Eu inca nu am reusit.
Pe urma mama s-a recasatorit. Dar ca sa poata face asta a trebuit sa ne mutam. Am parasit orasul, prietenii, casa draga si am mers la bunici. Aici bunicul era crud. Mai ales cand se imbata si eu eram singur cu el. "In curand sa devina sotul lu` mama" inca nu se mutase. Era tot profesor de fizica. Era frumos. Avea ochii albastrii. Dar se supara foarte usor. Probabil era complexat.
Mama nu stie, dar i-am prins odata facand prostii. M-am intors, si am trantit usa de pe hol. Sa ma auda ca am venit. Vroiam sa o intreb o prostie. Dupa ce am intrebat, am plecat si m-am intors tiptil sa vad ce fac. Nu mai faceau nimic. Cu tata nu am prinso. 10 ani! Posibil sa fi fost foarte rar.
Cand a inceput liceul, fara sa aiba vreo legatura, mi-a placut fizica. Devenise vames intre timp. Mai tarziu sef de vama. Ii pasa mult de mine. Dar nu stia sa fie cald. Era practic. Poate era mai bine asa. El a ales sa puna astfel de bariere intre noi. Stiu ca ma pupa pe obraz cand plecam la academie.
Dar cum am ajuns eu la academie... Mama a zis ca nu sunt capabil sa ma descurc singur in viata, ca eu nu o sa pot sa imi gasesc singur de lucru.
Daca citesti asta, mami, imi pare rau, dar sa stii ca asa am ajuns la academie. Pana acum cateva luni eu am fost convins ca nu am deloc ambitie. Pana acum cateva luni am crezut ca sunt o persoana slaba. Si totdeauna mi-a fost frica de mama. Nu ca mi-ar putea face rau. Ca mama nu imi face niciodata rau. Ci ca as putea eu sa ii fac ei rau. Asta e foarte trist. Si desi se pare ca expirase termenul, cat trebuia sa o iubesc eu pe mama (17 ani, mi-a zis ea mie...) eu inca o mai iubesc foarte mult pe mama. Doar ca imi e frica sa nu sufere. Si am reusit sa o mint.
De doua ori de fapt. Prima data cativa ani. Aproape doi. Ea a simtit. Dar intrasem in hora si trebuia sa joc.
Eu nu am terminat facultatea. Si faptul ca nu ma mai duceam la scoala, l-am ascuns aproape 2 ani. Am fost atat de tembel incat mi-am falsificat carnetul de student. Dar nu pentru autoritati, ci pentru mama.
Daca ar fi aici ar zice: Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.
Pe urma, m-am plimbat de la un serviciu la altul. Acum trei servicii, dupa ce mi-am dat demisia, am inceput sa caut pe net unul. Si din greseala am nimerit prin "Kracovia". Dar am refuzat sa merg acolo. Desi ma chemasera. Eram indragostit si o iubeam pe mama si aveam sansa de a lucra din pasiune.
Cum vine asta?
Pei prima parte e clar. E o fata frumoasa, care a aparut in viata mea si care a cedat farmecelor mele (George a zis odata ca am limba de argint. Apropos! Salut George, ce mai faci?). Poate a avut ea un moment prost si eu am fost omul potrivit la locul potrivit. Exact ca in armata. Trebuie sa fi destept 5 minute. Eu le-am nimerit p-alea bune.
Mama cred ca e clar de ce o iubesc. De fapt nu e clar. Ar trebui sa o cunoasteti. Eu sunt foarte mandru de mama mea. Ideea grava este ca mama nu ar fi suportat gandul ca eu plec din tara. Si daca nu stiati, Cracovia e in Polonia, iar eu sunt nascut in Romania (asta este pentru pustii cu belciug care vor citi asta in cartea de istorie, despre marele profet Tiberiu).
Pasiunea e una relativ noua. Imi plac telefoanele mobile. De cand ma uitam la desene animate imi doream un medalion pe care sa apas pe un buton si sa pot vorbi cu cine vreau eu. daca nu il inventau altii, terminam eu electronica si il inventam eu. Probabil nu m-ar fi bagat nimeni in seama. Ca despre mobile am zis eu cateva chestii. Si s-au intamplat. Pana in 2009 as mai putea zice cateva. Dar nu o sa ma asculte nimeni.
Totusi, in urmatoarele 6 luni, norocul s-a intors ca bumerangul. Aici mama ar trebui sa stea pe scaun, ca urmeaza a doua mare minciuna din viata mea.
Cineva m-a cauta. Din alta tara. Din alt oras. Si mi-a oferit un job. La un site de joburi. E caraghios. Dar am acceptat. Acum nu numai ca am gasit job pentru mine, dar am grija sa isi gaseasca oricine, pentru ca mama lor sa nu mai fie ingrijorata ca puiul lor nu isi gaseste job. Am hotarat sa fac asta pentru ca mi-am demonstrat ca am ambitie. M-am lasat de fumat. Dupa 4 ani si multiple incercari. Am facut ceva tare in viata mea. Mi-am dat seama ca daca imi pun in cap ceva, ii iese. Sunt fericit ca mi se implinesc toate dorintele. Acum mai trebuie sa ma impac cu cineva, care abia acum s-a suparat pe mine.
Mama, daca mai traiesti, sa stii ca de pe 1 aprilie m-am dus in Praga. Aici lucrez, momentan in perioada de proba, la www.monster.com
Poate e cel mai stupid mod de a spune asta. Este singurul care imi vine in minte. Este o conspiratie la mijloc. Stiu. Imi este rusine ca inca nu am avut curaj sa zic asta. Imi este rusine de doua saptamani de evaziune. Si imi cer scuze ca doua saptamani nu am putut sa comunic detaliile asteptate despre evaziunea mea, asa cum am promis cand am lasat adresa blogului.
Am sa va scriu maine, cum a iesit faza cu mama. Ca acum... ii dau si ei link-ul sa citeasca si fug.

2008-04-03T10:32:00.002+03:00

Si uite asa, am mai scris si eu pe blog.
Asa greu vroiam sa zic. Oscilez intre a zice tot ce vreau de fapt sa zic, sau sa fiu diafan si voalat. De ce as avea ceva de ascuns? Eh, daca spun asta, nu mai ramane ascuns. Momentan vreau doar sa arunc buzduganul. A treia oara este pe bune. Urmeaza un val masiv de scrieri. Momentan, nu posed mijloacele tehnice - a se include timp. Prima va fi povestea asteptarii. Am sa va invat sa traiti 50 de ore fara sa faceti nimic :)

Cu dor si drag. Tibi.

Care sunt de fapt adevaratele valori umane?

2007-10-28T12:18:00.000+02:00

Mi-am propus acum multe vreme sa nu ma lamentez niciodata in blog. Dar acum, sunt intr-un moment foarte delicat. Poate ma ajutati, voi, prietenii mei, sa ma luminez. De la ce a plecat intrebarea mea... Pai intr-o oarecare discutie, mi s-a adus la cunostinta, ca oarecare persoane care nu ma cunosc, au emis o parere despre mine, cum ca nu as avea suficienta valoare pentru a fi impreuna cu o anumita persoana. Cum ar veni, sunt din alta casta, una inferioara. Nu vreau sa ma leg de oamenii aia. Parerea mea este ca sunt prosti. Adica nu poti sa judeci pe cineva dupa o singura privire intr-o poza sa zicem. Totusi, daca vezi un cersetor sau un aurolac, sau un director coborand din nu stiu ce OZN cu sofer, poti sa iti faci o idee si dintr-o singura privire. Acum intrebarea este, cam care ar trebui sa fie calitatile cuiva sa fie "popular"?
Acum ceva vreme, am ramas fara haine curate, asa ca am luat pantalonii de stofa, o camasha si un sacou. La birou am fost intrebat daca am fost la interviu... Ce nu e in regula cu oamenii astia? Alta data priveam top 100 cele mai bune firme la care sa lucrezi si pe locul 1 era o poza cu doi barbati frumosi, in costume impecabile, cu pantofii strelucind mai tare ca geamurile cladirii din fundal in care batea si soarele, diplomat, etc. Reactia unui coleg de langa mine a fost: "- Doh, la astia nu m-as duce in veci, uite cum ii imbraca!" Hey! Voi nu ati purtat uniforme? Nu aveati haine de "oras" si d-alea de casa? Ce e aiurea cu moda asta? Eu consider ok o pereche de pantofi daca sunt comfortabili, nu daca scrie Nike sau mai stiu eu ce pe ei... Pantofii de piele ce au? Ca oricum, daca mergi cu masina toata ziua, nu au cum sa te "jeneze". Mie mi se pare ca ne place sa purtam haine de sclav. Ca deh, blugii sunt facuti din bumbac. Poate i-au inventat chiar pentru munca pe plantatie, ca era mai ieftin sa faci haine cu ce produceai... Sau toti vor haine sport ca sa demonstreze ca au o viata activa, sportiva, si deci probabil sunt buni amanti? Ce sunt frustrarile astea? Oameni cu supermasini, super bani, suparati? Asta cum mai vine? Eu am o slujba decenta, merg cu metroul - ca nu inteleg de ce as face 2 ore in masina in loc de 45 de minute cu metroul. Iau taxiul, ca mai am chef sa iau o bere pana acasa, daca ies. Si totusi, sunt intrebat - tu ce masina conduci?
Eu cand iubesc, iubesc sincer si 100%, fac tot ce pot si cat stiu de bine sa exprim asta. Imi place sa fiu fidel. E aiurea sa incerci increderea cuiva. Acum pe bune. Cand esti singur, si cauti pe cineva, de obicei macar 4-5 persoane "pica" testul de compatibilitate. Vezi o puicuta in discoteca, ce te face sa crezi ca e mai ok decat ce ai acum? Si e verificat, si te accepta cu defectele pe care le ai? Poate sunt eu prea logic. Dar loialitatea mi se pare o valoare buna.
Cu banii, ca ziceam si de ei, am citit si intr-un zodiac. Nu o sa am o gramada niciodata. Nu e stilul meu. Dar o sa am suficienti. Si acum e la fel. S-ar putea sa optimizez cheltuielile in loc sa aleg sa fur.
Cu ce as putea sa o fi dat in bara? Cu frumusetea? Hmmm. Dap, aia se vede in poze. Dar totusi, nu sunt oribil. Adica din cate am invatat eu la logica, "frumos" e o notiune cu sfera variabila. Pe la mijloc, nu poti sa zici clar. E chestie de gust. Cu alte cuvinte, daca primesti un tolerabil, celalalte calitati sunt mai importante.
Prost nu accept sa fiu. Asta prin contrast. Am vazut foarte multi oameni facand greseli pe care eu nu le-am facut si am trecut printr-o scoala destul de grea, si am inteles chestii destul de complexe.
Vorbaret sunt, nu poate nimeni sa zica despre mine ca sunt un ciudat, care nu vorebeste decat pe messenger.
Sanatos iar zic ca sunt, pentru ca eu ma simt destul de bine. Mananc carne, ce-i drept, am cateva kilograme in plus, fumez... Alerg destul de putin si numai in anumite spatii (aici nu vreau sa dau detalii, dar ceva miscare fac si eu...). Deci extraordinar de sanatos nu sunt, dar nu am nici o boala grava.
Si atunci? Revine intrebarea? De ce nu sunt destul de bun? Ce sistem de valori e acum la moda ca am picat eu testul? Trebuia sa fiu mai inalt? E chiar asa de important fizicul? Ca despre cat de destept sunt, nu ai cum sa-ti dai seama din prima... Tre' sa am suflet mai mare? Ca altceva, tot asa, nu se vede. E in pantaloni... Plus ca poti sa compensezi daca e nevoie. Ce conteaza da fapt?
Sa manaci iarba si atat, sa ai masina cu pest 500 de cai putere, chiar daca o tii in garaj la un pretin, ca in fata blocului ti-o sparge careva, sa ai haine de care a auzit 95% din polulatie si mai sunt si la moda, dar fiecare vrea sa fie unic, sa ai 1:90 metrii, 80 de kg si colesterol negativ, sa fii loial si indragostit pana in maduva oaselor si sa nu iti doresti nimic pt tine, sa faci tot, doar pt ceilalti.
Sau poate oamenii sunt prosti si rai, si cu cat mai prosti, cu atat mai rai? Sunt frustrati, ca toti sunt ca ei, superficiali. Si crezand ca adevaratele valori au disparut, si nu se mai fabrica oameni d-aia..., se multumesc cu frumusete si avutie, dar sa fie cat mai ... ca sa compenseze. Eu am sa raman ca mine, si daca imi da cineva vrun sfat bun, am sa incerc sa il urmez. Va astept comentariile. Nah, ca v-am dat de citit acum. SI poate, doar poate, ma sfatuiti si voi acum.

Conventie...

2007-10-03T10:44:00.000+03:00

Dragii mei,
am hotarat ca ar fi vremea sa facem o conventie. Am fost intrebat la un momentdat cum isi da lumea seama ca am mai scris ceva... Pai o sa am link in status. Cine nu ma are in lista de messenger, poate sa ma adauge. Nu-i nici o suparare, chiar as fi onorat - asta asa, in caz ca dati link-ul meu mai departe. Cine ma vrea-in lista sa... are comentarii. Sunt moderate, deci oricum le citesc pe toate. Ca sa arunc si o pastila, stati cu ochii pe mine, ca urmeaza ceva GRANDE!

Fumator? sau nu inca....???

2007-10-02T14:56:00.000+03:00

Auzi idee. Un raspuns prompt la noul meu articol a fost sursa de inspiratie.... Sa facem ceva valuri cu lasatul asta de fumat. O sa imi fac si o autocritica, pe care sa o citesc atunci cand o sa am iar pofta de tigari. S-ar putea sa functioneze.
Care ar fi avantajele fumatului - pai primul, ca te ajuta sa te concentrezi. Cine nu ma crede, sa caute aici. P-orma, nu mai faci Alzhaimer. Si alte cateva boli de nervi. Daca faci exces, iti da si o stare de "high". Cum platim pentru asta? Pai cu bani in primul rand. Si o amarata de bricheta a ajuns 3 lei. Iar pachetul de tigari nu mai zic. Pe bune, de un pachet de tigari, cu putin efort, iti ajunge sa mananci o zi intreaga. Interesanta dilema cand ai de ales intre mancare si tigari. Si am ales de cateva ori tigarile... Dar sa revenim. Stare de nervi, atunci cand nu ai tigari. Parca ai fi constipat. Sau mai rau... Cred ca mai rau, ca nu am fost fata, dar am vazut manifestari de fete in cazul despre care vorbesc. Si mi s-a spus si mie ca tip. Desi mie nu mi se parea. Dar tipam... Pierdere de timp. Din inertie, chiar daca ai treaba, te gandesti ca nu ai mai fumat demult si meriti o pauza. Asta e chiar stupid. Mi se parea ca ziua trece mai repede cand fumezi. E doar o impresie. Pur si simplu petreci mai mult timp intre locul de fumat si locul de muncit, ceea e se traduce prin mai putina munca. Pentru asta nu e nevoie sa fumezi... E suficient sa te plimbi mai mult. Si daca vrei neaparat senzatii tari, poti sa faci..., ah, nu pot sa spun. Ceea ce faci mult mai prost daca fumezi. A, daca ti se intampla odata la saptamana, nu o sa simti nici o diferenta. Dar daca vrei mai des... Ai incurcat-o!!! Timpul de refacere pentru un fumator este de la o ora in sus, mergand pana la o zi intreaga. Iar daca esti un gentleman, si iti pasa si de altii (a se citi domnishoara preferata), o ora poate fi cam mult. Asta o zic din propria experienta. Rusinoase momente am trait din cauza tigarilor. Ma gandesc acum daca nu cumva si aia cu canceru` de pe pachete o fi adevarata. Astept comentarii. NEAPARAT! Si am sa va tin la curent cu evolutia!

2007-10-02T14:10:00.000+03:00

Tacerea este de aur. Uneori. Nu prea se aplica la un blog. Am fost intrebat si chiar apostrofat ca nu mai scriu. Chestia asta in mod normal ar trebui sa ma bucure. Acum am si un gust acrisor ca a trebuit sa raspund cu un "o sa mai scriu eu...". Am fost din nou foarte ocupat facand nimic. Pentru cei ce nu stiu, mi-am schimbat locul de munca. Inainte nu prea faceam nimic. Asta a fost si un oarecare motiv. Al doilea motiv a fost ca stiam ca o sa parasesc draga noastra tarisoara. Am acasa un contract pentru Polonia. Dar nu m-a lasat inima sa plec. Fete frumoase in Romania. Una din ele mi-a atras atentia in mod special. Daca citeste acum, stie ea. Pastrez anonimatul, ca asa mi s-a cerut. Ar mai fi fost si insistentele mamei mele... Cu cateva argumente clare si imbatabile. Si pe locul 3, la egalitate de puncte cu cele doua motive deja enumerate, ar fi actualul loc de munca. Cei ce nu stiu, este locul de munca numarul 10. Si pana acum este de nota 10. M-am intors, ca sa zic asa, la ce imi place cel mai mult. Testare de soft pentru telefoane mobile. Asta este. Fiecare cu piticii lui. De pe 10 septembrie, sunt BitDefender. Lumea e cul, am p-aici prieteni din copilarie :), ca prin liceu ma consider ca eram copil. SI viata merge. Ceva probleme cu banii, ca ma stat ceva timp fara serviciu. Cativa inca ma injura :) Dar o sa imi revin si o sa va cinstesc pe fiecare. Stiti voi... Si am facut si 27 de ani intre timp. Am jucat biliard de ziua mea. Interesant. Ii multumesc mamei mele pentru sustinerea in aceste momente spartane. Am incercat sa ma las de fumat. Aproape ca am reusit. Am scazut de la un pachet pe zi, la zero, vreo 2 luni. Acum sunt undeva la 5 tigari pe zi. Sper sa imi revin la acel zero. Dar cum zicea cineva, nu fac promisiuni pe care nu sunt sigur ca o sa le tin. Cam atat. Pentru o revenire, e destul de bine. Promit povesti interesante, ca pe vremuri.

tacerea ....

2007-08-10T11:25:00.000+03:00

Uneori e bine sa taci. Alteori e bine si atat. Cand e bine, de obicei nu simti nevoia sa te agiti. Oricum... Nici voi nu ati bagat vrun` comentariu... Dar promit solemn ca ma apuc de scris. Am avut multe revelatii in ultima mea tacere. Sa vedem ce o sa iasa...

banc propriu

2007-07-22T16:49:00.000+03:00

Dap, dupa cum zice si titlul, am scornit si eu un banc... Conform legii lui Murphy, l-a mai inventat cineva deja, dar io nu il stiam cand l-am scornit. Deci bancul...
Vine Bula la terasa cu ochiu` vanat.
Prietenii il intreaba:
- Ce ai patit Bula?
- A, nimic grav, o alergie alimentara...
-Cum asa? ai ochiul vanat...
-Pai da, am mancat bataie...

Mici si cul`

2007-07-11T17:02:00.000+03:00

Speech

Flash

Touch

Ganduri fara nici o legatura intre ele

2007-07-11T14:18:00.000+03:00

* Azi am luat salariul. Exista Rai. Azi m-am simtit in Rai. Dar asta nu are nici o legatura cu salariul.

* La o masa, doua fete si un baiat. O fata ii zice celeilalte: - Ce par frumos ai! Si ii zice si lui: -Nu-i asa? El raspunde: - Nu pot sa ma decid daca frumusetea ei incepe cu parul sau se termina acolo. Probabil pentru ca imi plac la fel de mult gleznele. Nu exista nici o legatura cu fapte reale, cel mult o coincidenta

* La multi ani, Racilor. Sunteti asa de multi... Si eu habar n-aveam. Ce frumos.... As putea sa imi deschid o pescarie. Astept berile alea multe. Hai acum, cat pot sa va fac cadouri. Nu are nici o legatura cu faptul ca mi-am luat salariul.

* E deosebit de frumos sa iei apararea prietenilor tai in fata oricui zice ceva macar usor negativ despre ei. Mama stie ce zic. Straniu este ca am facut si eu ca mama. M-am luat de prieteni ai altor prieteni. Si mi s-a amintit ce senzatie aveam in trecut. Corolar: De acum inainte, prietenii prietenilor mei beneficiaza de respect dinainte de prima impresie, cel putin egal cu respectul pentru prietenul-legatura. Dificil corolarul asta. Mie mi-a luat 5 minute sa il gandesc si 10 sa il inteleg. Nu are nici o legatura cu prostia.

* Munca l-a creat pe om, dar lenea il mentine. Asta nu are nici o legatura cu nimic, dar imi foloseste din ce in ce mai des pentru a imi calma constiinta. Colegii stiu de ce :) Gata, de maine ma apuc de treaba.

* Cracovia e tot acolo, amintirile sunt inca in flacari, posibil de la artificii. Oricum, o sa va mai scriu tot ce am promis. Asta are legatura cu lenea. Dar nu are legatura cu ce fac eu noaptea intre 3 si 6.

Supermarketul din Cracovia

2007-07-04T13:07:00.000+03:00

Inainte de focul de artificii a mai fost un moment interesant. Ca niste oameni responsabili si care se respecta, am facut calculul ca daca tot avem ustensile la dispozitie (aragaz, frigider, cutite, tigaie, detergent de vase...), sa ne facem provizii pentru un mic dejun sanatos si mai ales satios. Unde altundeva, decat la un supermarket. Aveam deja ceva bani schimbati prin buzunare, am gasit si supermarketul si am inceput sa alegem ce aveam nevoie. Prima, a fost berea, ca vorba lui, fara un sanvish, fara un ou, mai poti trai, dar fara bere, nu se poate. P-orma mi-am facut damblaua cu cola-chery. Nimic special. Baubila. Ceaiul am stat cel mai mult sa il alegem. Ca trebuia sa fie verde. Si ceai verde era doar cu 6 zloti. Si celalalte erau cam 3. Ne-am hotarat ca trebuie sa fie bun. Si ne riscam, ca vorba aceea, suntem in vacanta. (Pentru cine nu a citit inca primele parti, sa stiti ca e vorba de mine si un pretin d-al meu cu care am calatorit, ca nu ma respect chiar asa de tare sa vorbesc la plural despre mine...). Gata! Hai sa platim si sa mergem. Da` paine? A, da, parca ar fi buna si niste paine... Foarte straniu, toata painea avea acelasi pret. Dar arata foaaarte bine, si avea si gust bun. Asta cu gustul am constatat-o ceva mai tarziu... Aveam de toate. Dar parca mai vroiam. Am impartit misiunea. Eu cumpar carne, el cascaval. Cascavalul a fost bestial. Si carnea. Dar foarte putina. Ca mi s-a parut ca taie felii groase, si l-am pus pe vanzator sa se opreasca din taiat dupa 8 felii. Care nu erau groase. Erau semi-transparente chiar. Gata! Acum chiar e gata! Platim pentru a treia oara dam sa plecam. Cand observam in cosul cuiva oua. Aste nu le gasisem inca. Si dai si cauta-le. Nimic. NU erau. Ce facem? Plecam fara? Sau mergem sa intrebam unde tine magazinu` ala ascunse ouale? Hai la vanzatorul de la carne. Care stia doar poloneza. Stii sa imiti un pui? Eu m-am descurcat destul de bine. Dat frumos din coate, cotcodac-cotcodac. S-a prins omu` repede. S-a dus imediat si mi-a aratat pui congelati. Si pui proaspeti. Si piept de pui. Si pui intregi... Acum e acum. Cum imiti un ou? Ce mai, a durat vreo 3 minute. Am sesizat cu coada ochiului ca ne si privea cineva. Omul era deja rosu. A fost foarte vesel cand a inteles ce vroiam. A mers fuga-fuguta si ne-a aratat unde erau ouale. Langa legume. Chiar langa telina... NU am inteles asocierea. Nici de ce am observat eu telina. De fapt stiu de ce am observat eu telina. Dar atunci nu conta asta. Aveam oua. Am plecat fericiti, dupa ce i-am zambit a 4-a oara casierei care se obisnuise deja cu noi, si binenteles am uitat ca avem nevoie si de ulei pentru a gati. Traiasca teflonu` si skilu` lu` pretinu` asta al meu. Dar despre micul dejun, mai tarziu, acum ma duc sa produc o tigara, ca iar am ramas fara. Tre` sa cumpar vro` 3-4 pachete la salariu, sa multumesc pentru intelegere colegilor cu care am impartit cu drag tigarile lor :)

poezie in proza

2007-07-03T21:59:00.000+03:00

Daca anumite sentimente ar putea fi scoase din noi si transformate in pietre pretioase as fi bogat. As scoate cele mai stralucitoare, fierbinti si rezistente pietre. Nu mereu. Acum. Si alte ori....

Cracovia - partea a doua

2007-07-03T07:10:00.000+03:00

Si cartita se apropie tiptil si ma musca de fund. Atunci, improspatat si revigorat, m-am trezit si am luat lenea de misjoc si am infipt-o in pamanat pana la gat. Da, dragii mosului, asa s-a terminat povestea cu mine si lenea. De trei zile ne luptam. Ramasesem amandoi fara puteri cand a trecut cartita. Lenea i-a promis ca daca o musca de fund, nu va mai trebui sa munceasca deloc, toata viata, va sta cu burta in sus la soare. HA!! Ce fraiera e lenea asta. Nu stie ca draga de cartita sta pe sub pamant :) Eu i-am promis ca o ajut sa isi faca blog. Si ca in povestea cu Greuceanu, m-a ajutat pe mine. M-am trezit la 6 azi. Pornit pe fapte mari! Ma duc sa alerg. Da` planul initial era sa nu ma duc singur. Numai ca lenea, acum eliberata din lupta cu mine, s-a aciuat prin patul altcuiva. Se pare ca ma duc singur. La alergat. Oricum, in acel pat sunt doua persoane si io sper ca nu mai am afaceri cu lenea... :D Pana nu imi pierd de tot speranta ca telefonul magic nu e acum pe silent, m-am gandit sa termin si povestea cu Cracovia.
Pentru ca am dormit asa de mult, am sa continui din momentul in care a trebuit sa ma trezesc. Furasem vro 50 de minute de somn cu vise multe si mici. Primul reflex a fost sa imi pun perna in cap si sa injur in gand. Dar am privit tavanul, care nu era tavan, era un geam si dadea fix spre cer. Si cerul mi-a zambit. Era un norisor in forma de ranjet. Si atunci mi-am zis ca daca si cerul face misto de mine, trebuie sa ma trezesc. Imi uitasem si pieptanul acasa, asa ca a fost destul de distractiv sa ma privesc in oglinda. Oricum nu zaream prea bine, ca ochii imi erau carpiti de somn. Am zis ca nu prea conteaza, oricum, nu ma vede nici un cunoscut si am purces. Pe malul "Wistei" scena era aproape gata. Era si ceva lume. Doua ecrane uriase dadeau faze haioase cu motociclisti ghinionisti. Norisorul alb si pufos se cam cariase. Era negru-negru acum. Si din ce in ce mai mare. Lumina crepusculara. Lume alergand. NU prea pricepeam eu ce se intampla. Pana a inceput sa ploua. Marunt. Si rece. Atunci m-am trezit de-a binelea. Era dragut cum se adunasera cate 50 sub fiecare copac, iar cei de pe margine se tot invarteau sa nu bata vantul spre ei. Eu si cu pretinul asta al meu cautam hotarati berea. Ploaia a fost destul de scurta. Cam 10 minute. Suficient cat sa ma inscriu la concusul de tricouri ude. Numai ca aveam camasa. Oricum, de remarcat solidaritatea hainelor mele, care au vrut sa fie toate ude. Cele din "camera" isi reveneau din mahmureala intinse pe uscator (chestia aceea metalica de la ikea cu multe fire si care se pliaza).
Oarecum ma enervasem de ploaie, pentru ca nu ma asteptam. De fapt era pregatire pentru curcubeu. Ca era o frumusata de curcubeu in program. AM vazut eu multe la viata mea, dar asta le batea pe toate. Sau locatia era speciala. Sau nu ma trezisem de tot. Oricum, un curcubeu de vis.
Ne-am holbat noi la curcubeu si am facut poze si ne-am dat seama ca ne e foame. Ne-am intors in zona cu multa lume, unde pe niste gratare uriase, cat roata de car de pe la noi, invarteau polonezii o gramada de bunatati. Erau carnati albi, rosii si negrii. Frigarui de porc. Astea erau cam de 3 ori ca dimensiune cat alea de la SprinTime si erau de porc. In niste ceaune la fel de mari faceau sote de legume, cartofi noi, ciolan afumat cu varza si mai pereparau niste jumatati de paini lungi, unse cu ceva apetisant imediat dupa ce erau prajite. Am incercat carnatul rosu si o frigaruie. Orgasm papilar, nu alta. Si ne-am saturat. 7 zloti carnatul, 12 frigaruia. Dar nu am mai fost asa satul din delegatiile la care platea firma din vremea aia, consumatia. M-am gandit ca fiind facute in public, imi iau ramas bun de la stomac, care sta si asa sa explodeze de cateva luni bune. Spre marea mea surpriza, am avut cea mai normala si sanatoasa digestie pe anul asta.
HA! satui fiind, am plecat dupa bere. Am gasit un loc linistit, cu mese si lume, numai bun de observat fauna, care era de asemenea pe lista de prioritati. Ori ne-am luat noi repede de la bere, ori de la ras, ori pur si simplu nu erau trufandale, ca noi nu am vazut nimik. Poate doua, hai trei, sa ne fi atras cumva atentia. Dar asta pentru ca eram foarte concentrati sa vedem ceva...
Am observat un obicei straniu. Sucul de fructe de padure in bere. Si polonezi bine si foarte bine facuti sorbind mirifica bautura cu paiul. Am luat si eu. Am baut fara pai. Si fara bere, ca numai bere nu mai era. Posibil sa te imbeti usor din combinatia aia. Cine stie...
Intre timp, a inceput muzica. Cand am iesit din tereasa, care era asa, la vreo 200 de metri de malul raului, stupoare. Toata Cracovia cred ca era acolo. Si poate si din alte orase. Nu mai zic de turisti. Mi se pare ca am auzit vorbindu-se si romaneste. Nu sunt sigur. Imaginati-va 10 000 de oameni forfotind de-a lungul malului unui rau. Incredibil. Pusesera trei slepuri pline cu boxe in mijlocul apei. Formidabil. Ne-am plimbat sa gasim un loc mai interesant. Am gasit un teren de sport foarte frumos amenajat plin de copii. Ma rog, zic eu copii pentru ca pareau sub 18 ani. Usor veseli... Probabil de la bere. Am luat un fund de iarba si am asteptat. Am fumat o tigara. Am dat o tura, sa vad daca mai pot sa alerg. Mi se parea bestial. Sa alergi pe intuneric printre oameni beti. Am reusit sa fac o tura intreaga, fara sa ma opresc. Mi-am adunat sufletu`. Si ne-am hotarat sa mai mergem, sa mai vedem, una alta. Cantau Alpha Vile. Super tare. Si-au luat aia ramas bun si a inceput sa ne incante Jean Michelle Jarre. De data asta cred ca de pe cd. Nu conteaza, ca odata cu Jean, au dat drumu` la artificii. 20 de minute. 20 de minute in care am zis de 10 ori ca e gata, ca asta a fost finalu`, ca prea a fost misto. Dar urma si mai misto. 20 de minute din care 19 le-am stat cu gura cascata. Alea de la noi de revelion au fost minciuna. Am facut si o paralela cu continenta. Din ce in ce mai misto. Un crescendo continuu de senzatii si uimire. CEL mai tare foc de artificii. Si la sfarsit, se facuse un strat de fum prin care se vedea luna. Ca infilme. Doar ca mai frumos. Si mai real. Nu eram beat. Imi revenisem de la alergat. Si era o simpla sarbatoare. Un fel de Florii de la noi.
Sac, acum va las cu gura cascata si ma duc sa alerg.
Partea a treia vine si ea, acusica :)

Cracovia, o tara de basm cu regi si dragoni, palate, biserici si mancare buna

2007-06-27T02:24:00.000+03:00

Norocul meu este un cerc. Vecinatatea lui "foarte mult ghinion" este intr-o parte "mult ghinion" si in cealalta parte "noroc enorm". Cand ma infig cu capul in cate o chestie dureroasa, acul destul de sensibil sare in zona cu noroc. E un echilibru instabil care imi face viata traibila. Din propria experienta, toate lucrurile extraordinare contin un gram de noroc, putina prostie, dupa gust, niste nebunie, taiata cubulete si mult curaj. De curaj nu iti dai seama decat la sfarsit.
Dar sa incepem cu inceputul. Ca asa e frumos. Prin martie, a sarit in fata mea o ocazie sa ajung in Cracovia. Cum urma sa fie ceva extraordinar, mai intai a trebuit sa platesc prin transpiratie si incercari care mai de care mai haioase. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa imi pierd buletinul. Exact cum, nu imi amintesc. Cert este ca atunci cand am fost invitat in Polonia, nu aveam cum sa plec. A fost foarte distractiv sa imi fac pasaport. Ca buletinul se face mai greu decat pasaportul. Pe scurt, am reusit sa iau pasaportul pe 28 mai. Timp record, as zice, tinand cont ca mi-am facut buletin temporar si certificat de nastere pentru asta. Abia sambata seara, pe 23 iunie am inteles de ce a trebuit sa astept asa de mult. Pe 23 iunie este o sarbatoare in Polonia. Si eu trebuia sa ajung chiar atunci. A fost cel mai potrivit moment pentru a trai momente unice.
Am reusit sa procur bilete de avion, dus si intors, pentru mine si un pretin bun. Mii de multumiri pentru ajutorul acordat in acest demers. Nu zic cui, dar vor sti singuri cand vor citi ce am scris.
Vineri seara, pe la ora 10 am terminat de spalat hainele pentru excursie. Aveam de gand sa stau treaz, intrucat plecarea era la ora 6:00. Pe la 1 am primit intariri. O vizita pentru care imi pierdusem orice speranta. Timpul a trecut foarte placut pana pe la 4, cand mi-am dat seama ca sunt in intarziere. Doream sa zic doar ca dimineata a inceput foarte frumos. Atat de frumos, ca atunci cand am ajuns cu avionul deasupra norilor mi se parea un loc cunoscut. Parca mai plutisem putin pe acolo deja. Singura diferenta era ca acum aveam centura de siguranta si ochii deschisi. Multumesc pe aceasta cale musafirului meu. Din nou, nu dau nume, dar va sti ca ii multumesc, cand va citi.
Avionul era mititel, biletele erau la clasa "economic". Dar nervos si puternic. E prima data cand zbor si pot sa zic ca mi-a placut. Cel mai tare moment a fost imediat dupa decolare cand pilotul a decis sa se inscrie brusc pe traiectoria corecta. Manevra a fost fina, dar viteza si unghiul de deviere mi-au dat senzatii tari. M-am gandit cum o fi intr-un avion de vanatoare. Am mai trait senzatii asemanatoare in motaigne rouse. Dar atunci eram intr-un parc de distractii. Calatoria a fost piperata si cu niste turbulente dragute. Si o aterizare cu scartaieli de roti, asa cat sa te bucuri ca ai aterizat. Am servit si mic dejun. Format dintr-un pachetzel mic cu cateva recipiente mici. Deh, clasa economic... Dar cafeaua era buna. Si compania de asemenea. Am ras incontinuu. De remarcat instructajul stewardului care in momentul in care arata usile din fatza avea plamele in dreptul urechilor (avionul era foarte mic), iar semnul facut ar fi putut fi interpretat: "si acum imi explodeaza capul". Cum vocea inregistrata era in poloneza si io habar n-am poloneza, momentul a fost foarte credibil. In starea in care eram, momentul cand s-au impartit ceaiurile si cafelele si stewardesa a scapat pe jos lamaile, mi s-a parut absolut hilar. Dar mi s-a parut nepoliticos sa rad ca idiotul si am incercat sa ma abtin. Ceea ce a sporit savoarea momentului.
Dupa o ora si 45 de minute eram in Varsovia. Cautand un suc. Si un loc sa fumez o tigara. Am constat ca in Polonia nu se pot folosi Euro, decat la casa de schimb valutar. Moneda poloneza, zlotul, este comparabil cu leul, cursul fiind cam de 3,7 zloti la un euro. Preturile cam ca la noi. Un pachet de tigari e 5.85 zloti. Ca tigarile mi le pusesem in bagaj. Mai era un pachet inceput, dar il uitasem acasa. Eram cu capul in nori inainte sa plec. Ca si pasta de dinti o uitasem. Ca mereu trebuie sa uiti ceva. Bine ca nu am uitat pasaportul...
Am uitat sa povestesc un moment fenomenal. Pe otopeni, dupa ce treci de punctul de control in care te verifica de metale, am descoperit 4 urne transparente ce contineau obiecte confiscate. Cele mai remarcabile erau: un spray paralizant, o cheie de 18, o potcoava, cu cui de cale ferata, un surub de 18, un set de tacamuri, un cleste de instalatii sanitare. Mai erau cateva. Am facut si poze. O sa le pun si pe ele. Si o sa adaug un link in acest post. Dar nu acum.
Pe la 9, rupt de somn, am ajuns in Cracovia. Distractie mare la bagaje. Al meu a fost primul. Intrucat m-am gandit sa nu ma duc cu mana goala, pusesem o sticla de Lacrima lui Ovidiu. Infasurata bine in haine. Desigur, sticla se sparsese. De fapt se pulverizase. Bagajul era intr-o punga mare, usor aburita. Cand am deschis bagajul, hainele mele chefuiau, cantau si dansau, imbibate bine in vin. Bine ca nu s-au udat si tigarile sau ca nu au gasit hainele pachetul, ca daca se apucau si de fumat, imi dadeam foc la valiza... Doar trebuia sa le fi spalat degeaba si de asemenea calcat degeaba. Noroc cu tehnologia. Ca le-am putut spala usor. "Cazarea" a fost intr-o mansarda. Intr-o vilisoara draguta dintr-un cartier aproape de centru. Pozele vor fi si aici. Foarte mult bun gust si nimic inutil. Simplu si elegant. Acum vreau si eu mansarda. Cand o sa imi fac rost de vila...
Foamea a batut somnul si dorinta de a cunoaste localnicele despre care auzisem doar cuvinte de lauda, ne-au indemnat sa incepem plimbarea. Cracovia este la o inaltime considerabila, pentru ca in fiecare curte exista cate un brad, iar aerul era foarte curat. Ne-a trecut somnul. Ne-am suparat foerte tare pe Romania. Totul era impecabil. Nu am vazut o hartie pe strada. Tone de verdeata. Oameni zambitori si cosuri speciale pt reciclare. Si nu erau de forma. Cineva chiar le folosea. A urmat o injuratura printre dinti, un "uite bah, ca se poate", "numai noi mai suntem jegosi". Normal ca Polonia este in UE dinaintea noastra. Neavand rabdare sa mai cautam, ne-am pacalit foamea cu un Kebap. Care se serveste cu tot cu furculitza, sa il poti manca decent. Am reusit totusi sa ma murdaresc cu sos pe maini si sa raman fara servetel. Dar asta era asa, de distractie.
Am ajuns pe malul raului, vis-a-vis de castelul Wawel. Splendid este un cuvant urat, fata de ceea ce vedeam de fapt. Ce mi-a placut foarte mult - pistele pentru biciclete. Semafor separat pentru biciclete. Ce mai, chiar te puteai deplasa prin tot orasul cu bcicleta, fara sa iti fie frica sa nu te calce masinile. Si desi era cam ora 11, sambata, foarte multe biciclete. Pe malul raului se amenaja o scena uriasa. Habar n-aveam de ce. Am aflat mai tarziu. Si bine am facut ca am aflat! Am cautat un loc, sa "'puscam" o bere. Am gasit o terasa cu mese de lemn si banci de lemn sau leagane. Foarte frumoasa ideea. Oamenii erau putini. Terasa abia se deschidea, totusi era un tip vesel. Probabil luptase vitejeste dis-de-dimineata cu berea. Dar era simpatic, nu violent. Incerca sa intre in vorba cu niste turiste cam de 50 de ani. Ele stiau doar rusa, el le vorbea intr-un fel de engleza si mai mult se intelegeau prin semne. Am hotarat ca trebuie sa dorm si ne-am intors pentru o ora de somn. M-am enervat ca trebuie sa ma trezesc, dar erau foarte multe de vazut. Si chiar mi-a trecut somnul cand m-am intalnit cu un carnat. Au polonezii niste carnati... Dar despre asta, in episodul urmator. Am sa savurez aceasta poveste, iar acum imi este prea foame sa continui si in plus, articolul ar deveni enervant de mare si poate plictisitor. Si mai e si tarziu si mi-am promis ca dimineatza ma duc in parc sa calc iarba in pas vioi si am mai promis, pe deasupra si solemn, ca ajung mereu la timp la birou. Asa ca momentan, va urma....

Actualitati de vineri

2007-06-22T21:04:00.000+03:00

M-am gandit ca ar fi fun sa imi fac planuri pentru weekend si luni sa vad ce a iesit. Cred ca o sa fie delir. Asemanari intre plan si realitate cam cat intre Brad Pitt si mine. Pentru weekendu` asta am sa zbor. Dap. O sa zbor cu un prieten. Super tare ar fi sa ma opresc aici. Nici nu ar fi ciudat, dupa doi ani de armata orice poate fi posibil. Cine s-a gandit la prostii, felicitari. Cine nu, tot asa. Voi zbura cu avionul. In Polonia. Mai exact in Cracovia. Cum in fiecare an am beneficiat de un surogat de concediu, asa va fi si anul asta. Ma refer la perioada. 3 zile. Locatia va fi interesanta. Pacat ca nu imi place istoria. Cel putin o sa gustam berea locala. Procnoza meteo e incurajatoare. O sa ploua 3 zile. Deci fauna locala s-ar putea sa stea ascunsa. Daca nu, cine stie, poate facem si prostii. Ca sa nu fie chiar asa de dezamagiti cei cu mintea mov. Probabil o sa procur dulciuri pentru la birou, sa le multumesc sefilor mei pentru bunatatea si indulgenta aratata. Am facut prostii joi, am ajuns pe la 4 la birou. Dar azi am recuperat. Ca mi-am terminat treaba. Sunt curios daca o sa citeasca cineva 34 de test-case-uri. Dar nu mai e problema mea. Luni ma duc sa ii indulcesc. Drum bun-mi si lu` colegu`. Un pretin. Il stiti din articolu` cu Iron Maiden. Daca vreti sa dati de mine, si nu ma gasiti in retea, nu-i bai. Sunt ok. Nu am roaming. Trimiteti cu incredere SMS-uri. O sa le citesc marti. Sau mail. Folositi numele blogului pentru inspiratie.
A, si vreau catus pe mormant. Daca pica... Avionu... Si daca nu pica, tot cactus o sa vreau, care mai traiti pana atunci, daca nu muriti si voi....

Despre sisteme de valori...

2007-06-20T14:56:00.001+03:00

In primul rand vreau sa fac o completare la mesajul anterior. Am fost informat ca drepturile omului s-au modificat putin. Citez: "acum exista reguli care trebuiesc respectate, adica obligatii, nu dreptul de a cauta fericirea". Parerea mea este ca ideea de baza se pastreaza. Cum de mult nu mai exista onoare, sau cuvantul unui om nu mai valoreaza cat valora inainte, au aparut reguli si obligatii, astfel incat cat mai multi oameni sa isi gaseasca fericirea. Suntem educati de mici. Cum, asta e alta poveste. Suntem expusi la tot felul de informatii. Avem tot felul de experiente. Rezultatul este formarea unui sistem de valori. Daca toate sistemele de valori ar fi structurate corect. Daca valorile adevarate ar fi pe primul loc, legile ar putea fi eliminate. Acum, "valoros" este o notiune cu sfera variabila. Totusi, si in cazul acestor tipuri de notiuni putem spune cu certitudine daca ceva este sigur valoros sau nu. Cred ca a venit vremea sa ne reevaluam sistemele de valori. Eu deja l-am demontat pe al meu si il studiez pe bucatele. Deja am descoperit cateva chestii grave - am fost instare sa imi cumpar un pachet de tigari in locul unui sanvis, desi eram flamand. Fie ca diferentele dintre sistemele noastre de valori sa fie doar in zona de "incertitudine". Sa fie mai valoros un tricou verde decat o camasa albastra. Sa nu mai fie mai valoros un viciu decat un prieten sau o stare de betie decat o dimineata de alergat in parc. Prectic, si una si alta consuma tot atata timp, numai ca una iti face bine imediat si rau imediat dupa, si cealalta iti face mai intai rau, dar mult bine ceva mai tarziu. Jos cu lenea! Jos cu egoismul! Hai fericirea! Pentru cat mai multi!

Get up!...Stand up!

2007-06-19T23:50:00.000+03:00

Ma gandeam in seara asta la valorile umanitatii. Sanatate si fericire. Astea sunt. Pentru fericire lucrurile sunt simple. Toate nevoile trebuiesc satisfacute. Care sunt nevoile, asta e putin mai complicat. Scrie in cartea de psihologie. In principiu, majoritatea pot fi satisfacute de bani. Dar banii sunt doar un mijloc. Diferenta e destul de subtila. De ce exista fite? Pai una din nevoi, la fel de importanta ca foamea si setea, este nevoia de recunoastere a valorii personale. Cand valoarea lipseste, este inlocuita de tot felul de surogate. Pe scut fite. Nu intru in amanunte, avem tone de exemple. Masina mea e cea mai tare, muzica mea se aude cel mai bine, sunt cea mai frumoasa, etc. Sa revenim la acele valori. Pai din declaratia de independenta a Americii - traiasca ideea de Abraham Lincoln, ca omul nu mai e de mult - si azi in drepturile omului, apare fericirea. In mai multe forme. Pe scurt, dreptul de a fi fericit, Si catva metode prin care poti ajunge la fericire. Principiile de baza ale democratiei sunt: 1. Ai dreptul sa faci orice. 2. Libertatea unui individ se termina acolo unde incepe libertatea altui individ. Din pacate de multe ori, al doilea principiu nu se prea aplica. Daca ar fi aplicat, ar fi chiar toata lumea fericita. Egalitatea in sanse, este cuprinsa in aceste principii. Tot. Absolut toata filozofia omenirii se poate reduce la aceste principii. Din pacate, iar din pacate, pentru a pricepe unde este braiera dintre libertati, ai nevoie de putina inteligenta. Uneori aceasta inteligenta lipseste. A ajutat religia, dictand cele 10 porunci. Au fost tot felul de legi, pentru a delimita aceasta granita. Practic, daca oamenii ar fi destul de inteligenti si cu bun simt, nu ar mai fi nevoie de Babau' care sa te oblige sa fii mai putin egoist. Care e problema cu oamenii simtiti? Simplu. Si eu fac la fel, dar oamenii simtiti, tind sa isi limiteze propria libertate tocmai pentru a fii siguri ca nu o calca pe a altora. Aici vroiam sa ajung. Oameni buni, reevaluati libertatea voastra. Nu va mai lasati calcati in picioare. Aveti dreptul sa fiti fericit. Sunteti mai inteligenti ca muzicantul care nu va lasa sa dormiti. Vorbiti-i politicos. Mintiti-l. Manipulati-l sa opreasca muzica. O VA FACE! Nu fiti agresivi. Singurul raspuns la agresiune, va fi agresiunea. S-ar putea sa pierdeti. Fiti diplomati. Si o sa va fie mai bine. De asemenea, cand iti place o domnisoara, aici sigur toti cunosc subiectul, macar odata li s-a intamlat chestia asta. Asigurati-va ca afla si ea. S-ar putea sa ii convina. Am constatat ca daca o fata vrea companie, i-o poti oferii pe a ta, iar daca nu, poti sa fi superman, nu va reactiona pozitiv. Nu va fie teama sa cereti ceea ce va doriti. Va refuza, nu-i nimic. Nu va scade valuarea. A fost o simpla situatie de nepotrivire. Nu deveniti obsesivi. Intindeti-va la maxim in granita libertatii voastre. La fel mereu in viata. Faza cu domnisoara a fost doar un exemplu. Stiu ca e greu sa iti evaluezi situatia in mod obiectiv, mai ales ca iti cunosti defectele. Dar ceilalti nu le cunosc. Ganditi cea mai avantajoasa metoda de a cere ceva. Si Isus zicea: "- Cere si ti se va da!". Nu e nimeni obligat sa te intrebe ce vrei. Depinde de tine. Si daca reusesi sa pastrezi acea bruma de politete, o sa ai surprize. Ideea ramane deschisa. O voi continua, desfacand-o in idei mai mici.

Sa trecem la chestii dure

2007-06-19T16:06:00.000+03:00

Probabil ca am petrecut cam mult timp invatand. Relativ la media colegilor. Sunt o gramada de chestii pe care le-am ratat, stand acasa sa invat. Dar nu ma plang. Nici nu ar fi corect. Mult mai mult timp am pierdut jucanduma. Ma gandeam ca daca aveam eu google cand eram mic, ce tare eram acum. Desi cred ca la o analiza mai amanuntita, ideea nu prea sta in picioare. Poate as fi avut mult mai multe informatii la dispozitie, dar modul de gandire mi s-a dezvoltat tot la scoala. Cum era o vorba. Cultura generala este ceea ce ti-a ramas dupa ca nu ti-a mai ramas nimic. Unde vreau de fapt sa ajung? Pai m-am cam spariat de felul in care evolueaza scoala romaneasca. Se scot ore de stiinte exacte. S-au injumatatit. Probabil fac parte din ultima generatie care a facut scoala calumea. Si la facultate e la fel. Teste grila la Facultatea de matematica-informantica. Se dau 12 grile din 40 propuse care se afla pe un forum. NU trebuie sa inveti sa gandesti. E suficient sa memorezi. Oare are cineva un scop sa devina oamenii idioti? Poate am paranoia. Poate am dreptate. Oamenii idioti sunt usor de controlat, de manipulat. Si vor face ce li se spune, cu zambetul pe buze. Vor fi convinsi ca ceea ce fac este bine. M-am suparat ca viata ne este controlata de idioti. Prosti dar multi. Si nu ai ce sa le faci. Mai bine ma opresc aici. Ganditi. Invatati sa ganditi. In fiecare zi! Sa nu ajungem sa facem scoli in particular, prin beciuri, cu frica de autoritati. Ca nu mai e mult si matematica va fi interzisa....

Imi placea chimia

2007-06-18T15:23:00.000+03:00

Am fost pasionat de chimie si de fizica. Mai intai fizica. In clasa a 6-a. In clasa a 7-a a aparut si chimia. Aveam un profesor dur. Foarte dur chiar. Cel putin asa ziceau toti. Avea niste reguli destul de ciudate. Trebuia sa scriem cu creionul. Titlul se sublinia cu rosu si subtitlul cu albastru. La oral puteai sa iei maxim 9 si 10 puteai lua doar in lucrare de control. Eu am luat 6 si 8. Asta in primul semestru. Oarecum rezonabil. Desi in rest aveam 8 cea mai mica medie. Si era la istorie. Pe care nu am suportat-o niciodata. In semestrul doi, lucrurile au inceput tragic. Am luat 5. Si asta la lucrare. Profesorul deja ne separase. In cei pana in 7 si in cei peste 7. Cu cei peste 7, care erau de fapt "cele", facea probleme pentru olimpiada. Noi, restu`, plebea, trebuiam sa recitam lectia. Pentru un 5, de obicei... De unde nu e mult, nu prea ai ce sa scazi. Mama s-a alarmat. Era profesoara. S-a gandit sa mearga la scoala. Ca cine stie ce prostie am facut. Cam batea la ochi, ce-i drept. Aveam chimia intr-un laborator. Luni, ultima ora. De dimineata, mi-a zis mama ca vine negresit.
Cand a intrat profesorul in clasa, prima data s-a uitat la mine. E clar! A venit mama.
Si incepe lectia. La sfarsit un experiment. Potasiul este scos din petrol, curatat frumos si pus in apa. Bucatica aia minuscula a inceput sa alerge ca nebuna in timp ce s-a aprins intr-o flacara rosiatica. Spectaculos. Profesorul: Iote la el, al dracu` potasiul asta. Ce naiba are? Cu o saptamana inainte, ne prezentase sodiul, care si el fugea ca nebunul, dar fara artificii. Profesorul: De ce se aprinde Potasiul si Sodiul nu? Trei maini ridicate. Doo de 10 si mana mea. Profesoru`: Ia zi tu, mah, ca sunt curios ce parere ai. EU: - Pai are electronul de valenta pe un strat mai indepartat, deci este mai instabil, deci este mai electropozitiv. Reactia este mai violenta. Stupoare. Nu ma credea nimeni. Fetele de 10 ramasesera cu mana pe sus. Ele aveau probabil alta parere. Ceilalti habar n-aveau. Mie mi se parea un detaliu nesemnificativ. Era ceva evident ce ar fi trebuit sa stie toata lumea. Profesorul ma credea, dar nu ii venea sa creada ca am zis eu asta. In fine. Urmeaza un zambet. Un "bravo mah, nu ma asteptam". Potasiul se consumase tot. S-a stins flacara. Si profesorul s-a indreptat spre catalog. Am luat un 9. Mi se parea incorect! A venit mama, am zis si eu o chestie, si omul simtit a profitat de ocazie ca am deschis gura sa imi dea un 9. Plec oarecum dezamagit. Cand ies din clasa. Mama...: Care e profesorul tau? Eu: Ha? Nu-l mai stii? Ca doar ce ai vorbit cu el... Mama: Nu, nu am vorbit cu el! Chiar nu vorbise. A fost un moment de emotie. Mi-am dat seama ca m-am prins de ceva de care nu se mai prinsese nimeni. Si a inceput sa imi placa si chimia. M-a bagat si pe mine la lotul de "olimpici". De fapt chiar am obtinut un loc trei pe judet. Dar doar in clasa a opta. A zis ca in clasa a saptea nu ne lasa sa participam. Ca ne facem de ras. Era dragut in clasa a opta. Faceam pregatire la romana, de la 7:00 si fugeam jumate de diagonala de oras sa ajung la 10:30 la scoala, la pregatirea la chimie. Cand ajungeam, se chinuiau cu o problema. Profesorul se distra. Eu intram si le aratam ca au uitat apa din reactie, sau pe cea din concentratia nu stiu carei substante, si de aia nu le dadea raspunsul. Cand sa dau proba practica, sa trec de pe locul 3 pe locul 2 si sa merg pe tara, am aflat cu stupoare ca proba la chimie coincide cu cea de la fizica. A trebuit sa aleg. Am mers pe tara la fizica. Poate mi-am schimbat viata in acel moment. Nu am de unde sa stiu. Dar nu imi pare rau. Eu pastrez doar amintirile frumoase.

Poveste din armata

2007-06-18T14:42:00.000+03:00

Eu am facut doi ani de armata. Stiu. Lumea fuge de armata. Eu am pastrat echilibrul universal. Zilele de armata ale altora, le-am facut eu.
De fapt nu a fost chiar asa de tragic. Era totusi o forma superioara de armata (Academia Tehnica Militara). Am slabit tare mult in vremea aia. Chiar ma gandeam sa recomand tratamentul ca regim de slabit. Dar nu merita riscul de a ramane in sistem.
Calde si reci sunt peste tot. Insa sunt doua momente absolut impresionante pe care vreau sa mi le amintesc.
Distractia a inceput cu 5 saptamani de pregatire militara pentru depunerea juramantului. Dupa vreo trei saptamani de ceai cu bromura, si facut liste cu ce sa cumpere careva de la chiosc (ca nu aveam voie sa parasim incinta, trebuia sa numim un norocos care sa cumpere pentru toti), multe zile ploioase in care ne chinuiam care mai de care sa batem pasul ala de defilare, inviorari la ora 6, frecat bocancii si mese delicioase din carne de oase de miel..., dupa cum ziceam, dupa 3 saptamani s-a intamplat ca intr-o zi sa ne sincronizam cu totii. La comanda "Companie...Stai" trebuiau sa se mai auda 3 pasi. La noi se auzeau mereu ori 2, ori 4 ori uneori chiar 5-6. Dupa 3 saptamani am reusit toti 72 sa ne sincronizam. Si a sunat foarte frumos. Pe urma ne punea sa alergam si sa batem cate trei pasi din aia frumosi, sa se auda daca suntem toti sincronizati. Frumos. Foarte Frumos. Dupa ce am plecat eu, s-a scos si pasul de defilare. Sa le fie mai usor.

In acelasi context, mai era un moment frumos. Duminica seara. Dupa primele 5 saptamani, aveam voie sa plecam in weekend pe acasa. Un an am ramas in cazarma. 27 de omuletzi in dormitor cu paturi suprapuse. Ne suportam destul de usor la inceput, ce era iarna. Vara, era alta poveste. Dar despre vara si 54 de sosete dupa o zi de poligon va povestesc in alt post. Deci, sa revenim. Duminica seara, se intorceau oamenii de pe la casele lor, cu o camasa curata, doo perechi de sosete si o geanta cu mancare. Mancarea care in mod normal ar fi trebuit sa ajunga o saptamana sau doua, era consumata la cina de Duminica. Se luau doua paturi. Si se faceau masa. Se mai luau doua paturi, pe post de scaune. Si cine fusese acasa, intindea frumos pentru toata lumea. Eu ii dadeam gata cu cornuletele facute de bunica. In fine, versurile acelea cu "ai mancat cu mine, din aceeasi farfurie" au un sens.
Dupa ce am plecat eu, oamenii stau mai civilizat. Cate 5-6 in camera. Dar s-a pierdut ceva. Mesele alea, dialogurile alea printre inghitzituri. Un: "-Mai respirati fratilor, ca e destul pentru toata lumea!". Un: "-Hai bah si tu! Vezi ca aici nu esti invitat decat o singura data!"...
Priceless - cum zicea reclama.

Cine era Loki

2007-06-18T14:26:00.000+03:00

Mie imi place Loki. E un nume dat Dracu`. Exista oarece similitudini intre mine si zeul Nordic. Da. Loki era un zeu in mitologia Nordica. Zeul focului si al deceptiei. Avea rolul de a rupe monotonia, prin glume uneori proaste. Partea proasta era ca nu ii ieseau totdeauna bine. Dar reusea intr-un final sa indrepte singur lucrurile. Asta patesc si eu mai mereu. De aici si BadKarma. Mereu se strica ceva. Mereu ceva merge prost. Si mereu reusesc in ultima clipa sa remediez situatia. De fapt as putea spune ca sunt chiar norocos. E ca in fazele alea cand isi rupe unu` o mana si ii zici: - Ce noroc ai avut, puteai sa iti rupi gatul. Metaforic vorbind, inca nu mi-am rupt gatul, dar membre mi-am rupt cat balaurul pe opt biti si-a rupt capete... Ca sa intelegeti mai bine conceptul de Loki, am sa va dau un hint. Masca - filmul. In film zice ca aia era masca lui Loki. Nu stiu cati au observat asta. E acel ceva din tine, care e rau, dar si bun si de care iti este rusine, ca nu se cade. Loki rupe relgulile, in final chiar ii inlatura pe toti zeii, dar asta abia la sfarsitul lumii. El de fapt nici nu era zeu de la inceput. A fost adoptat de Odin, talal zeilor, in urma unei batalii, cand era inca un copil. Ramane mereu prins intre doua lumi si e neintales. E sarea si piperul. E acel ceva rau care te face sa apreciezi ce ai bun.
Asta vine probabil din copilara mea complexata. Care a fost. Si care mi-a dat mai mult timp sa meditez si sa invat. Vedem ce o iesi.
Pana una alta, raman decis sa pastrez ideile de BadKarma si Loki.

Discutie de messenger...

2007-06-18T12:14:00.000+03:00

Un pretin: Ce asculti?
Eu: Can I play with madness...
Un pretin: Ok, dude, but do not break it. I need it back!

Nu am copyright pt. idee. Am 30 days trial doar....

Ideea numarul doi

2007-06-18T11:30:00.000+03:00

In toate filmele cu super-eroi muschii bat inteligenta. Mi se pare aiurea si de Hollywood. De obicei apare un Superman, care poarta chilotii peste pantaloni, si are ca dusman de moarte un tip genial care stie toata fizica si chimia de pe lume. Mai e si bun economist, ca are o gramada de bani. Si el, eroul, face niste gafe de te doare mintea. Si are ocazia sa moara de mai multe ori, dar fiind invulnerabil, scapa. In viata nu prea e asa. Consider ca cel inteligent are sanse mai bune. Ceva gen Batman. In Justice League, Batman e cel mai "fraier". El nu are aproape nici o supra-putere. Dar el e creierul. El detine laboratorul. El e micul Dexter. Scoate tot felul de device-uri si isi da mereu seama de punctele slabe ale adversarilor. Abordarea este oarecum logica. Doar 15% din oameni au inteligenta peste medie. Si din ei, doar 2% sunt chiar geniali. Cine plateste biletele? Pai restu` de 70% - pana la 100% mai sunt idiotii si retardatii. Si atunci ei trebuie sa creada ca au o sansa. Ce este minunat despre inteligenta, este ca si ea, ca si muschii, poate fi antrenata. Jucati sah? Cititi pe Wikipedia cand aflati ceva interesant? Google va da raspunsuri istete? Faceti aceeasi greseala de doua ori? E mai greu decat cu fizicul, dar si mintea poate creste. Vorba aceea, 10% folosim din ea. Mai e loc destul. NU pierdeti timpul. GANDITI!

Ganduri si idei

2007-06-18T11:13:00.000+03:00

Mie nu prea imi place sa citesc. Sa imi fie rusine. In afara de cartile obligatorii pentru scoala si documentatia tehnica, singurele chestii care imi mai gadila mintea sunt cartile SF. Poate si Fantasy. Asta pana a aparut Warcraft si Diablo. NU neaparat povestea sau modul prozaic si skillul autorului. Mie imi plac ideile. De nu putine ori m-a dezamagit finalul. Dar exista multe carti cu idei geniale. Pe care le poti pastra in forma bruta.
Acum am sa va povestesc despre o idee care m-a atras din tinerete. Cartea ce o contine se numeste Solarienii si e scrisa de Norman Spinrad. A fost publicata de Nemira, prin 1994-1995. Destul de putin probabil sa o mai gasiti. Poate in format electronic. Care e ideea? Pai se numea "Grup Organic". Societatea se diviza in loc de familii ca celula de baza, in grupuri organice. Era vorba de fapt de mai multe "familii", sau cupluri, alese pe baza de talente, astfel incat intreg grupul sa contina toate talentele importante. Chestia asta se face de fapt si in prezent. Daca ai nevoie de un doctor, te duci la un prieten doctor. Daca ai probleme cu calculatorul, cauti un preten din IT. Daca vrei sa dai o petrecere, ceri sfatul unui petrecaret. Si daca vrei sa faci sport, sigur o sa il intrebi pe cel mai in forma din prieteni care e secretul lui.
Grupul organic ajunge sa inlocuiasca familia din mai multe motive. Avantajele sunt clare. Dar in plus de asta, conceptul de familie ajunge sa fie schimbat. NU se mai fac nunti. Se fac contracte. Iti place de cineva? Contract de doi ani. Trece timpul? Vrei sa iti prelungesti contractul? Incepi sa mai aduci o floare. Mai faci si tu curat. Mai faci un sport. Mai citesti un articol despre cum sa o resfeti. A, vreti un copil? Nici o problema. Contract pe 10 ani. Din proprie experienta, o casatorie se cam termina in 10 ani (mama stie...). Si de ce sa te chinuiesti cu acte si divort.
De ce am prezentat ideea? Si de ce mi s-a parut asa de interesanta? Pe langa avantajele deja descrise, mai era ceva. Problema unuia din grup era a tuturor. Si stiu din armata, din doi ani de armata, ca problemele ii apropie pe oameni. Si fiind inlocuitorul familiei, sexul era liber intre mebrii grupului. Si de ce nu?
Daca as putea sa accept sa fiu inselat, as prefera sa stiu ca este vorba de cineva sanatos. Poate chiar un prieten. E jignitor. Si tradarea pare dubla. Dar sa fim realisti... Mai bine asa, decat cu un necunoscut. Plus ca e una sa faci sex si alta sa faci dragoste. Poate sunt prea sentimentalist. Dar cu un mic efort de imaginatie, poti considera sexul un masaj. In scop strict terapeutic, e ca si cum ai manca cu cineva din aceeasi farfurie. Desigur, exemplul asta poate fi putin extrem. Eu personal sunt ceva mai open minded. Si in plus, era vorba doar de o idee.
Cititi cartea. E interesanta. Ca actiune ar putea parea putin puerila. Filozofia insa, e destul de tare.

Fericirea

2007-06-18T11:09:00.000+03:00

Pesimistul vede jumatatea goala a paharului, oprimistul pe cea plina, iar inginerul observa ca paharul este prea mare. Parerea mea este ca si de data asta inginerul are gandirea cea mai sanatoasa. Cea mai simpla cale spre fericire este rearanjarea pretentiilor si a prioritatilor. Discutam la un momentdat daca sunt mai fericit decat un calugar Shaolin. Probabil ca nu. Acum fiecare alege. Adam si Eva au ales copacul cunoasterii si au renuntat la fericirea din rai. Daca nu te chinuiesti putin, nu prea ai cum sa apreciezi. Dar cand vrei o pauza, poti sa incerci sa vrei mai putin de la tine.

Ce cadou ai alege?

2007-06-18T10:37:00.000+03:00

Problema asta ne roade pe toti, macar in fiecare an odata. Ai un prieten sau o prietena buna. Te-a chemat la chef. NU poti sa lipsesti. Fondurile ca de obicei sunt insuficiente. Daca este cumva si o persoana mai avuta, optiunile aproape ca dispar. Sunt genul practic. Si prefer sa iau ceva practic.
Prin liceu erau de mare pret pixurile si stilourile mai de lux. Un Parker si te scoteai onorabil. Acum, cand nu am mai scris cu pixu` decat pe bonurile de casa cand platesc cu cardu`, nu se mai preteaza.
Ar mai merge o sticla de sampanie, sau ceva tare, un Red Label, un Jack, un Jose, un Ivan... Dar poate nu bea...
Un pretin d-al meu, nu-l stii tu, a primit odata cadou un cui. Daca ai vietuit prin caminele politehnicii, si ai avut o viata cat de cat studenteasca, semnificatia gestului cel putin te-ar face sa razi....
Eu am primit un desfundator de chiuvete. Se chema "The Tool". Si conform inscriptiilor de pe el, marea si potenta. Dar inscriptiile respective erau adaugate cu markeru` de niste minti inovatoare. Daca ai talent, poti scrie ceva de duh cam pe orice suprafata. Va fi apreciata originalitatea si efortul de gandire...
Ar mai merge niste ciocolata. Da... Ciocolata te face vesel. Si un strop va ramane in compozitia celui ce o mananca tot restul vietii. E ca un ritual, daca mananca cu totii. Dar asta nu merge decat la o onomastica...
Un tricou personalizat. Din acela cu "The Man" si "The Legend". Sau "Stefan" si "Cel MARE"...
Desigur cu sagetile de rigoare... V-ati prins?
Astept sugestii. Si promit ca mai fac un post cu best of...

2007-06-17T22:59:00.000+03:00

Bun venit! Mai stai putin. Pana mai apuc sa scriu. Poate te intorci :) Promit ca o sa debitez frumos!