Pentru a pastra balanta lumii in echilibru, am sa fac si eu ce face toata lumea pe blog. Am sa ma plang. Da, asa e. Nu sunt mereu vesel. Incerc. Oricum, oamenii au problemele lor, de ce ar citi problemele altora? Cei care se bucurau ca afla elemente picante, vor trebui sa mai astepte. Acest mesaj este pentru mine. Probabil o sa il citesc de mai multe ori, sa imi fac trafic!
Cand pleci asa de departe, de obicei ai si ceva regrete in tolba. De obicei cele mai multe sunt de fapt dor de casa. Cam asa i se zice. Nu neaparat de o anumita locatie, desi se poate si doar atat. Dor de oameni. Anumiti oameni in prezenta carora te simteai bine. Cei ce au format caminul tau. Cuibusorul tau. La inceput acum multa vreme, era doar mama si bunica. De pe la 6 ani incoace insa, au mai aparut elemente. Am sa va spun acum despre cel mai recent. Si nu cred ca se supara nimeni daca spun si ca cel mai puternic. Daca citeste cineva si nu ma intelege, sa scrie un mail. La mama lui. Eu nu accept critici la acest capitol. Cel mai mult imi lipseste o anumita persoana. Dap. Daca as reusi sa o fac sa se lase de prostii si sa imi asculte chemarea, apai nu as mai fi nevoit niciodata sa scriu posturi triste, negre, gri inchise. Simina? Vrei sa vi la mine la Praga?
Uite, sa iti mai amintesti fatza mea, daca nu mai stii, ti-am lasat o poza. Cand nu ai ce face, mai dai un click pe blog si mai privesti odata. Eu am si desktop, la telefon. Si in portofel. Ne sta bine, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu