Cand eram mic, imi amintesc curtea de la Severin. Aveam un brad. Langa el era un leagan. Cadrul metalic era verde. Si pe post de scaunel aveam o pernitza de placi aglomerate cu o catifea verde. Avea si burete. Si se potrivea foarte frumos in cadrul metalic. De asemenea, mai era vita de vie. Patru randuri daca imi amintesc eu bine. Era frumos. Ma ascundeam printre frunze.
Ma jucam singur.
Apoi a trebuit sa ma duc in alt oras cu mama. Ca bunica mea nu era mereu acasa. Gatea la oameni mari si blonzi de pe un vapor. Venea acasa doar cateva luni pe an. Iar tata, tata era o figura interesanta, cu barba, cretz, care imi aducea ananas. Il vedeam rar. Dar ma bucuram cand il vedeam.
In noul oras il vedeam mai des. Aproape in fiecare zi. Mai disparea uneori, cate doua trei zile. Cand venea, zicea ca a fost cu Joe cu TV-ul. Si nu se referea la Televizor, ci la o masina. Era una ciudata. Albastra. Murdara mereu. Gen camioneta. Si avea o patura albastra. Ca m-a luat si pe mine odata.
Imi amintesc cand plangeam singur la camin. Ca nu vroiam sa ma lase mama singur. Ea mirosea frumos. Era profesoara pe atunci. Si acum este. Acum este mai mult decat profesoara. De fapt da, e profesoara. Te invata despre viata in general, nu doar o materie. Mama imi placea. Educatoarele nu. Miroseau a fasole. Si ne dadeau spanac, dar nu era bun, ca ala facut de bunica mea. Bunica mea il face cu lapte si tocat marunt. Mniam Mniam.
Dupa aia nu m-am mai dus la camin. Am mers la gradinita. Si am primit prima mea cheie. Stiu ca m-am speriat, ca o aruncasem dupa pat, si nu mai stiam unde am pus-o. Stateam la numarul 8. Aveam cea mai frumoasa usa din scara. Mama a vopsito. Sa para ca e din lemn. Cel mai drag loc a fost acolo. Liniste si pace. Si am inceput sa cunosc oameni mari. Ei fumau mult in camera mica. Eu nu fumam pe atunci.
Intro dimineata i-am furat lu` mama scrumiera. Si am fugit pe hol. Si am suflat in tigara. Dar nu am simtit nimic special. Mama avea o scrumiera de bronz. Cu Manekin Pis. O facuse bunicul la santierul naval. Arata dragut. Altfel nu ar fi folosi-o mama, ca era mica. De fapt mama a avut mereu scrumiere mici. Ii placea sa nu miroase toata casa si le curata des.
Apoi am mai crescut. Am mers la scoala. Unul din oamenii mari, dar care nu fuma deloc, mi-a devenit diriginte. Foaaarte ciudat. Am poze de la rau, cand aveam 5 ani (maxim) calare pe "Domnul Diriginte". A fost prima mea alegere grea. Nu l-am mai strigat Gigi. Imi pare rau acum. As vrea sa il gasesc candva. Poate imi citeste mesajul, si imi scrie. tiberiu.p@gmail.com!!!
La scoala, prietenii mei s-au impartit. Dar unul din ei a ramas. Il chema ca pe mine, numele de familie. Ne jucam testoasele ninja pe HC. Si am mers pe deal sa culegem flori si plante pentru ierbar. Pe vremea aia se facea ierbar.
Si apoi mama m-a dus la targujiu, la tribunal. Se certase cu tata. S-a purtat foarte frumos cu mine. Mi-a luat si inghetzata. Cam manipulativ daca ma intrebati acum. Ii era frica. M-a chemat judecatorul si m-a intrebat daca stiu ca mama si tata se despart. Banuisem eu ceva! Mi se parea normal ca mama sa nu se mai certe cu tata. Si m-a intrebat judecatorul, ca eu cu cine vreau sa stau, cu mama sau cu tata. Batea inima in mama... Tata nu era acolo. Stia deja ce o sa aleg. E un om destept. Ea credea ca eu o sa aleg sa fiu zapacit. Mama a crezut mereu ca sunt zapacit.
E foarte greu sa castigi increderea lu` mama. Eu inca nu am reusit.
Pe urma mama s-a recasatorit. Dar ca sa poata face asta a trebuit sa ne mutam. Am parasit orasul, prietenii, casa draga si am mers la bunici. Aici bunicul era crud. Mai ales cand se imbata si eu eram singur cu el. "In curand sa devina sotul lu` mama" inca nu se mutase. Era tot profesor de fizica. Era frumos. Avea ochii albastrii. Dar se supara foarte usor. Probabil era complexat.
Mama nu stie, dar i-am prins odata facand prostii. M-am intors, si am trantit usa de pe hol. Sa ma auda ca am venit. Vroiam sa o intreb o prostie. Dupa ce am intrebat, am plecat si m-am intors tiptil sa vad ce fac. Nu mai faceau nimic. Cu tata nu am prinso. 10 ani! Posibil sa fi fost foarte rar.
Cand a inceput liceul, fara sa aiba vreo legatura, mi-a placut fizica. Devenise vames intre timp. Mai tarziu sef de vama. Ii pasa mult de mine. Dar nu stia sa fie cald. Era practic. Poate era mai bine asa. El a ales sa puna astfel de bariere intre noi. Stiu ca ma pupa pe obraz cand plecam la academie.
Dar cum am ajuns eu la academie... Mama a zis ca nu sunt capabil sa ma descurc singur in viata, ca eu nu o sa pot sa imi gasesc singur de lucru.
Daca citesti asta, mami, imi pare rau, dar sa stii ca asa am ajuns la academie. Pana acum cateva luni eu am fost convins ca nu am deloc ambitie. Pana acum cateva luni am crezut ca sunt o persoana slaba. Si totdeauna mi-a fost frica de mama. Nu ca mi-ar putea face rau. Ca mama nu imi face niciodata rau. Ci ca as putea eu sa ii fac ei rau. Asta e foarte trist. Si desi se pare ca expirase termenul, cat trebuia sa o iubesc eu pe mama (17 ani, mi-a zis ea mie...) eu inca o mai iubesc foarte mult pe mama. Doar ca imi e frica sa nu sufere. Si am reusit sa o mint.
De doua ori de fapt. Prima data cativa ani. Aproape doi. Ea a simtit. Dar intrasem in hora si trebuia sa joc.
Eu nu am terminat facultatea. Si faptul ca nu ma mai duceam la scoala, l-am ascuns aproape 2 ani. Am fost atat de tembel incat mi-am falsificat carnetul de student. Dar nu pentru autoritati, ci pentru mama.
Daca ar fi aici ar zice: Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.
Pe urma, m-am plimbat de la un serviciu la altul. Acum trei servicii, dupa ce mi-am dat demisia, am inceput sa caut pe net unul. Si din greseala am nimerit prin "Kracovia". Dar am refuzat sa merg acolo. Desi ma chemasera. Eram indragostit si o iubeam pe mama si aveam sansa de a lucra din pasiune.
Cum vine asta?
Pei prima parte e clar. E o fata frumoasa, care a aparut in viata mea si care a cedat farmecelor mele (George a zis odata ca am limba de argint. Apropos! Salut George, ce mai faci?). Poate a avut ea un moment prost si eu am fost omul potrivit la locul potrivit. Exact ca in armata. Trebuie sa fi destept 5 minute. Eu le-am nimerit p-alea bune.
Mama cred ca e clar de ce o iubesc. De fapt nu e clar. Ar trebui sa o cunoasteti. Eu sunt foarte mandru de mama mea. Ideea grava este ca mama nu ar fi suportat gandul ca eu plec din tara. Si daca nu stiati, Cracovia e in Polonia, iar eu sunt nascut in Romania (asta este pentru pustii cu belciug care vor citi asta in cartea de istorie, despre marele profet Tiberiu).
Pasiunea e una relativ noua. Imi plac telefoanele mobile. De cand ma uitam la desene animate imi doream un medalion pe care sa apas pe un buton si sa pot vorbi cu cine vreau eu. daca nu il inventau altii, terminam eu electronica si il inventam eu. Probabil nu m-ar fi bagat nimeni in seama. Ca despre mobile am zis eu cateva chestii. Si s-au intamplat. Pana in 2009 as mai putea zice cateva. Dar nu o sa ma asculte nimeni.
Totusi, in urmatoarele 6 luni, norocul s-a intors ca bumerangul. Aici mama ar trebui sa stea pe scaun, ca urmeaza a doua mare minciuna din viata mea.
Cineva m-a cauta. Din alta tara. Din alt oras. Si mi-a oferit un job. La un site de joburi. E caraghios. Dar am acceptat. Acum nu numai ca am gasit job pentru mine, dar am grija sa isi gaseasca oricine, pentru ca mama lor sa nu mai fie ingrijorata ca puiul lor nu isi gaseste job. Am hotarat sa fac asta pentru ca mi-am demonstrat ca am ambitie. M-am lasat de fumat. Dupa 4 ani si multiple incercari. Am facut ceva tare in viata mea. Mi-am dat seama ca daca imi pun in cap ceva, ii iese. Sunt fericit ca mi se implinesc toate dorintele. Acum mai trebuie sa ma impac cu cineva, care abia acum s-a suparat pe mine.
Mama, daca mai traiesti, sa stii ca de pe 1 aprilie m-am dus in Praga. Aici lucrez, momentan in perioada de proba, la www.monster.com
Poate e cel mai stupid mod de a spune asta. Este singurul care imi vine in minte. Este o conspiratie la mijloc. Stiu. Imi este rusine ca inca nu am avut curaj sa zic asta. Imi este rusine de doua saptamani de evaziune. Si imi cer scuze ca doua saptamani nu am putut sa comunic detaliile asteptate despre evaziunea mea, asa cum am promis cand am lasat adresa blogului.
Am sa va scriu maine, cum a iesit faza cu mama. Ca acum... ii dau si ei link-ul sa citeasca si fug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu